Grigore Sturzu s-a născut la 8 septembrie 1896 în satul Rotopăneşti, într-o familie pomenită în hrisoave şi documente istorice.
Urmează cursurile şcolii primare din Rotopăneşti, având ca învăţător pe Teodor Radovici, un dascăl de excepţie, care şi-a pus amprenta asupra elevului Sturzu Grigore.
Competenţa, pregătirea permanentă, dorinţa de a cunoaşte trecutul au fost repere permanente ale viitorului învăţător şi publicist Grigore Sturzu. E clar că a avut ca reper personalitatea lui Teodor Radovici, dorind să se manifeste în varii domenii. După absolvirea şcolii primare îşi continuă studiile secundare la Gimnaziul „Alecu Donici” din Fălticeni, pe care le absolvă cu rezultate excelente. Dorinţa de a deveni învăţător îl determină să se înscrie la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi, pe care o întrerupe în anul 1916 din cauza Primului Război Mondial. După terminarea războiului îşi va continua cursurile la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi, pe care o absolvă în 1919, an ce coincide cu venirea în funcţia de director al acestei şcoli a profesorului Vasile Todicescu, originar şi el din Horodnicenii Sucevei.
Grigore Sturzu a funcţionat în învăţământ în perioada 1919-1960, dedicându-şi viaţa educării a zeci şi zeci de generaţii de elevi din localităţile Oglinzi şi Târzia (judeţul Neamţ) şi Drăceni (azi Slatina) din judeţul Suceava. A scris piese de teatru popular de inspiraţie istorică pentru uz şcolar. Devine colaborator al revistelor „Apostolul” şi „Petrodava” (Piatra Neamţ), unde publică articole cu o tematică variată. Publică de asemenea în „Vestitorul satelor”, foaie scoasă de două ori pe lună de ,,Cercul Deşteptarea sătenilor’’, ce apare între 1912-1916 şi 1918 la Fălticeni sub redacţia lui N. Stoleriu, C. Georgescu şi I. Vasiliu, iar mai apoi a lui Vasile Tomegea. Grigore Sturzu îşi aduce o contribuţie importantă la redactarea revistei „Gândul Nostru” – revistă a Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Baia (1934-1938). Este membru al Comitetului de redacţie alături de Dumitru Gherasim, Ghe. Holban, I. Zotta, M. Tomescu. Grigore Sturzu a făcut parte din Consiliul şi cenzorii Băncii Corpului Didactic Primar din judeţul Baia, în 1936.
Articolele publicate în presa vremii dovedesc pregătirea de excepţie a acestui dascăl, problemele abordate dau la iveală un intelectual rasat, neliniştit, preocupat parcă de toate problemele şcolii şi satului românesc. Socotea că suntem în contratimp faţă de învăţământul european, că avem multe de recuperat, cerând înlăturarea herbartianismului şi modernizarea învăţământului. Multe dintre articolele sale au în centrul lor istoria neamului şi cerinţa expresă de a insufla elevilor cunoaşterea şi preţuirea istoriei. Ca fiu de oameni pomeniţi în documente şi hrisoave, ca învăţător timp de 41 de ani în mediul rural era un cunoscător al satului românesc, al nevoilor şi aspiraţiilor ţărănimii, devenindu-le un prieten şi sfătuitor neobosit. Memoria colectivă îl păstrează încă în satele Târzia şi Drăceni, foştii lui elevi, azi oameni în vârstă, îşi aduc aminte cu respect de neostenitul lor învăţător.
Secolul XX nu l-a iertat nici pe Grigore Sturzu de participarea la războaie. A participat la război într-un corp de elită al armatei române – vânătorii de munte. Pentru eroismul său pe câmpul de luptă a fost decorat şi înaintat în grad, fiind evidenţiat în ordinele de zi ale armatei române şi în presa vremii.
Grigore Sturzu şi-a dedicat o mare parte din viaţă redactării unei monografii excepţionale, numită generic „Leagănul Moldovei” (manuscrisul se află la Muzeul Bucovinei), în care fixa zona Horodnicenilor şi a localităţilor din jur ca loc al unor fapte măreţe. Într-o corespondenţă purtată cu domnia sa între anii 1971-1972, îmi mărturisea dorinţa de a o publica, însă i s-a interzis acest lucru de către organele represive ale acelor vremuri. Deţinătorii acestui manuscris au datoria firească de a publica această monografie extrem de documentată, care prin conţinutul ei ar umple golurile istoriei unei regiuni denumite atât de generos „Leagănul Moldovei”.
Prof. CONSTANTIN TÂRZIU
Comentarii