Flash

Suntem ameninţaţi de vreo câţiva ani că vin peste noi geruri cum n-au mai fost de când era bunica fată. Al naibii, nu le-au ieşit prognozele vânzătorilor de fantasmagorii. Că “Şeful ăl Mare” nu se uită după ce vor unii ori alţii să vândă mai repede şi mai scump chiar dacă, spun ei, îţi oferă reduceri. Drept care vremea este… instabilă. Aşa că, de la zi la zi, „timpul” este din ce în ce mai… improbabil. (Nu ştiu dacă mai reţineţi o poantă veche. Cică un meteorolog a fost citat ca martor într-un proces. După ce a declarat ce avea de declarat, judecătorul a intervenit spunându-i: „Domnule, ştim că sunteţi meteorolog. Vă rugăm, ne puteţi spune cum va fi vremea în următoarele zile?” La care omul a răspuns: „Domnule judecător, nu pot. Sunt om credincios şi am jurat să spun adevărul şi numai adevărul.”) Din păcate, şi timpurile sunt improbabile, iar cei care ni le prezintă în fel şi chip nu sunt la fel de credincioşi ca meteorologul din snoavă. Adică ba sunt foarte bune, în funcţie de cum merg sondajele, ba sunt foarte proaste în funcţie de cum nu ies socotelile din „casele conspirative” ale aleşilor şi numiţilor. Da, aşa-i. Să nu vă închipuiţi că tot ceea ce ni se întâmplă este prezentat „pe bune” la tembeliziuni şi chiar în celelalte media. Afacerile se fac „pe la spate”. Şi nu de acum, să fim serioşi. Fără să vrem am ajuns o ţară precum propovăduia Marx. Este condusă de „burghezia roşie”. Adică comuniştii de ieri (cacofonie voită), patronii de astăzi. Mai rău este că ăştia chiar dacă nu l-au citit pe Marx se comportă precum scris-a acesta. S-au trezit cu bani şi relaţii la aşa-zisa schimbare a regimului în 1989 şi s-au înţepenit pe funcţii, au vândut ce le-a picat în mână (ce naiba, era averea întregului popor, toţi erau egali, iar ei erau mai egali decât alţii etc.) şi acum sunt superdemocraţi şi supercapitalişti. Iar clasa muncitoare, mândră ca un soare, a rămas ba cu pensii de câteva sute de lei, de nu le-ajunge de azi pe mâine, ori, ăia care n-au apucat nici „pomana” asta, cu ajutorul minim garantat. Cei mai tineri… Valea copii, că e loc şi la şcoli mai cu ştaif şi la rupt oasele la muncă şi la cerşit şi la ce s-o mai nimeri, toate în Occident. Noi, restul, vom sta aici să fim „patrihoţi”. Câte-un pic, pic, pic/ Până n-o mai rămânea nimic…

Cosmin Leahu