În ajunul unui mare eveniment aniversar – 100 de ani de la Marea Unire din 1918 – liderii maghiari şi secui acţionează tot mai activ pentru autonomia Ţinutului Secuiesc. Este o manifestare publică de neacceptat din partea tuturor românilor şi în primul rând a autorităţilor statului român. Am terminat Universitatea „Babeş-Boliay” din Cluj-Napoca şi am avut colegi maghiari; în cadrul activităţilor metodico-pedagogice şi de perfecţionare am participat în diferite centre împreună cu profesori de etnie maghiară; Societatea de Ştiinţe Biologice organiza manifestări specifice în diferite centre din ţară, iar în Camera Deputaţilor, în Comisia de învăţământ-cultură, am avut colegi şi trei profesori de etnie maghiară. Pot evoca numeroase împrejurări cu exprimări antiromâneşti, dar niciuna nu s-a ridicat la nivelul celor de astăzi, precum retrocedările. La o manifestare organizată la Sibiu, bunăoară, la început s-a intonat Imnul de Stat şi toţi participanţii ne-am ridicat în picioare, mai puţin profesorii maghiari. La observaţia mea că este necesar să ne ridicăm în picioare că este imnul ţării, „colegii” mi-au răspuns că doar ei nu sunt români!? În calitate de parlamentar am propus organizarea unei delegaţii din partea Comisiei de învăţământ-cultură care să viziteze şi să discute probleme de educaţie de la şcolile din Tg. Mureş. În vizită la Colegiul Naţional „Unirea” în clasa cu elevi de etnie maghiară nimeni dintre elevi nu a vrut să vorbească cu mine, ba chiar i-a cuprins un râs colectiv. Ulterior au urmat discuţii severe cu profesorii şi conducerea şcolii, dar fără urmări. Şi exemplele pot continua.
Domnul Kelemen Hunor, preşedintele organizaţiei nonguvernamentale UDMR, când este invocată această aniversare ne spune că maghiarii n-au nimic de sărbătorit în anul 2018, iar prim-ministrul Ungariei, Victor Orban, vorbeşte de Budapesta ca fiind capitala ungurilor de pretutindeni. Pe clădirea Parlamentului Ungariei sunt arborate două steaguri: steagul Ungariei şi steagul Ţinutului Secuiesc. Semnificaţia este uşor de înţeles şi măsura deplin ilegală. Pentru unguri şi secui liderii UDMR au mereu îndemnul: „Pentru autonomie trebuie să se lupte în fiecare zi…”. Una din formele acestei lupte sunt retrocedările de păduri, păşuni, terenuri agricole, clădiri, şcoli, spitale. Până la această dată au fost retrocedate 230.000 de hectare de pădure, clădiri cu diverse destinaţii, inclusiv şcoli şi spitale. În oraşul Sibiu s-au retrocedat 85 de clădiri. Despre acest „jaf naţional” au vorbit şi au scris prof.univ.dr. Ioan Sabău, scriitorul Dan Tănase şi alţi români, iar experţii în domeniu spun că retrocedările se ridică la suma de 60 de miliarde de euro. Au fost retrocedate şi terenuri, şi păduri, şi clădiri compensate de români. Cei 45.021 de români din Covasna şi 39.196 din Harghita sunt mereu umiliţi, sunt trataţi ca veniţi în Transilvania ca venetici şi deci toleraţi în ţara lor! Au fost cazuri când cetăţeni români, prin retrocedări „argumentate legal”– se spune –, au fost scoşi din casele lor moştenite de la părinţi, bunici şi străbunici. Cele mai îngrijorătoare retrocedări, ca forme şi dimensiuni, au avut loc în oraşul Topliţa, bunuri care au fost despăgubite de români !
În ultima vreme, Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, Laslo Tokeş, preşedintele Partidului Maghiar, şi Zsolt Biro, preşedintele Partidului Civic Maghiar, au alăturat cerinţei autonomiei Ţinutului Secuiesc şi dorinţa ca Trianonul să piară.
Despre realităţile prezente în judeţele Covasna şi Harghita şi în primul rând despre umilinţe şi maghiarizare sunt relatări concrete cu date, fapte şi oameni în cartea lui Dan Tănasă „Uitaţi în inima României”, carte prefaţată de acad. Dinu C.Giurescu
Reacţiile şi măsurile statului român nu se văd nicăieri sau sunt atât de neînsemnate încât nu atrag atenţia nimănui şi nici nu deranjează pe nimeni. Mă surprinde liniştea din Parlamentul României privind cedarea „bucată cu bucată” a Transilvaniei. Să fie oare şi aici recomandări sau porunci din afara României? Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, inclusiv Filiala din Tg. Mureş, şi-a elaborat un program de activităţi culturale aniversare, un exemplar fiind înaintat Ministerului Culturii, respectiv Comisiei Centenarului Unirii. În Bucovina noi colaborăm cu minoritarii ucraineni, poloni şi lipoveni, susţinând adevărurile istoriei şi promovând valorile moral-civice în toate comunităţile noastre locale.
Centenarul Marii Uniri este un moment distinct şi deosebit pentru evocarea şi explicarea adevărurilor istoriei de acum 100 de ani, dar şi pentru reluarea sau continuarea convieţuirii normale a românilor şi maghiarilor din Transilvania.
Comentarii