Anul acesta se împlinesc 170 de ani de la naşterea (1 septembrie 1847) şi 110 ani de la moartea (11 aprilie 1907) lui Simion Florea Marian, mare folclorist, etnograf şi scriitor bucovinean, membru al Academiei Române.
El s-a născut în localitatea Ilişeşti, într-o familie ţărănească, preţuind de timpuriu folclorul. Învaţă carte în satul natal, apoi la „şcoala poporală” şi liceul din Suceava. Ultimele clase liceale le urmează la Năsăud şi Beiuş, unde îşi ia şi diploma de bacalaureat. Se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, pe care o absolvă în 1875. Va fi preot la Poiana Stampei, Voloca şi Siret.
În fosta capitală a Moldovei, Siret, va activa între anii 1877-1883, căsătorindu-se cu Leontina, fiica parohului George Piotrovschi. Va preda religia şi limba română la „şcoala poporală” şi la şcoala reală inferioară. Este posibil ca printre elevii săi să se fi numărat şi viitorul mare foiletonist al Bucovinei Mihai Teliman, cu care va fi coleg, peste ani, la liceul din Suceava.
La Siret, Simion Florea Marian va trăi şi cea mai mare satisfacţie a vieţii sale: primirea în Academia Română, în 1881, ca răsplată a muncii sale de harnic folclorist. Siretenii îi vor cinsti memoria, după Revoluţie, ridicându-i un splendid bust, operă a sculptorului Vasile Condurache, chiar în curtea Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul”, unde a slujit. După 1883, el va activa la Suceava, ca profesor de liceu, până la moartea sa.
La Suceava, el întemeiază împreună cu sireteanul Teodor Ştefanelli importanta publicaţie „Revista politică” (1886-1891).
Interesul lui Simion Florea Marian pentru folclor se manifestă încă de pe băncile şcolii, publicând în 1866, în câteva numere ale revistei „Familia”, culegerea de folclor „O nuntă la Ilişeşti”. (Să nu uităm că în acelaşi an şi în aceeaşi revistă, a debutat cu câteva poezii romantice Mihai Eminescu!) În 1868, tot la „Familia”, el va publica mai multe doine şi balade, care vor alcătui volumul „Poezii poporale din Bucovina”. Balade române culese şi „corese”, apărut în 1869, la Botoşani. Din perioada studenţiei sale, datează colecţia „Poezii poporale române”, apărut în două volume, între ani 1873-1875.
Activitatea folcloristică a lui Simion Florea Marian cunoaşte două etape. La început, e influenţat de Vasile Alecsandri, culegând diverse creaţii folclorice şi prelucrându-le. Apoi, apropiindu-se de cercul folcloristic al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, el renunţă la intervenţia în textele culese şi se interesează de cultura populară în totalitatea ei. El publică acum balade, snoave şi legende în „Columna lui Traian”; pluguşoare şi colinde în „Foaia Societăţii Românismul”; doine, hore, anecdote şi păcălituri din Bucovina, în „Convorbiri literare”; datini şi credinţe în „Albina Carpaţilor”; cântece epice în „Aurora română”; descântece şi vrăji în „Traian”; proverbe, zicători şi cimilituri în „Cărţile săteanului român”; mitologie populară în „Amicul familiei”.
Simion Florea Marian este autorul a numeroase şi valoroase volume, cuprinzând creaţii folclorice de excepţie, dintre care cităm: „Tradiţiuni poporale române” (1878), „Descântece poporale române” (1886) , „Satire poporale române” (1893).
Lucrările sale de sinteză au pus bazele etnografiei româneşti: „Chromatica poporului român” (1882), „Ornitologia poporană română” (1883), lucrare care a obţinut marele premiu „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, „Insectele în limba, credinţele şi obiceiurile românilor” (1903). De asemenea, el este autorul unor monografii tematice de mare interes: „Nunta la români” (1890), „Naşterea la români” (1892), „Înmormântarea la români” (1892), trilogia „Sărbătorile la români” I. „Cârnilegile”, II. „Păresimile”, III. „Cincizecimea” (1898-1901).
Dintre scrierile sale istorice, amintim: „Câteva inscripţiuni şi documente din Bucovina” (1885), „Sfântul Ioan de la Suceava” (1895), „Condica sfintei mănăstiri Voroneţ” (1900), „Domnia lui Ştefan Voievod cel Viteaz” (1904). Dintre ediţiile postume ale operelor sale, le amintim pe cele îngrijite de Paul Leu: „Legende istorice din Bucovina” (1981), „Basme populare româneşti” (1997), „Facerea lumii”, „Legende cosmogonice” (1998), precum şi pe cele îngrijite de M. Cărăuşu şi O. Tofan, „Legendele păsărilor” (1975) sau Iordan Datcu, „Sărbătorile la români” (2001).
Marele istoric Nicolae Iorga, referindu-se la bogata activitate a lui Simion Florea Marian, afirma la un moment dat, în cartea sa „Oameni cari au fost”: „Pe când alţi membri ai Academiei nu făceau măcar o comunicare într-un an, el dădea în fiecare an un volum întreg. Cum îl făcea, cum îl aducea, cum îl prezenta, cum i se vota, nu ştia nimeni. Dar deodată apărea încă una din cărţile părintelui Marian. Şi atunci îţi dădeai seama că în anul acela toate lucrurile au fost cum trebuie să fie”.
Prof. SILVESTRU PÂNZARIU,
Siret
Comentarii