Când văd ce se întâmplă în ţărişoara noastră îmi aduc aminte de un banc mai vechi. Cică, după ce mor, se întâlnesc un român şi un american la Judecata de Apoi. Creatorul îl vede pe al nostru slab şi uscat şi pe nea omul de peste Ocean gras şi înfloritor; le cântăreşte păcatele şi consideră că măcar acestea sunt oarecum egale cantitativ. Decide să-i trimită în iad, fiecare urmând să se îngrijească de conaţionalii săi pentru a nu scoate capul din cazanele cu smoală. După un an îi cheamă din nou la o… audiere. Culmea, românul era proaspăt, împlinit fizic, iar americanul slab şi pricăjit. Dumnezeu îi întreabă mirat ce li s-a întâmplat fiecăruia, deoarece aveau, practic, aceeaşi muncă. Americanul a început să se plângă de căldură şi de faptul că tot trebuia să le dea cu lopata celor care scoteau capul afară şi toate astea l-au slăbit. Când a venit rândul românului, acesta a zâmbit şi a spus sincer: „Cum să nu o duc bine dacă nu a fost necesar nici să pun mâna pe lopată. Că, în cazanul meu, cum se ridica unul, săreau doi să-l tragă înapoi”. Cam aşa este şi cu politica din ziua de astăzi. Şi aici mă refer, în principal, la Raed Arafat, cel care a înfiinţat şi susţinut SMURD-ul. Ei bine, omul datorită căruia au fost salvate o mulţime de vieţi este luat – părerea mea – în derâdere de guvernanţii actuali. Sau, mă rog, şi-or fi găsit băieţii nişte nişe de a mai obţine ceva comisioane. Afirmaţia nu este un verdict, dar mă intrigă de ce s-a trezit actualul ministru al Sănătăţii să schimbe regulile în timpul jocului în legătură cu protocolul privind achiziţia ambulanţelor pentru SMURD, cerând un altul care urmează a fi aprobat de o comisie, bla, bla, bla. Iar procedurile durează. Aşa că subscriu la reacţia lui Arafat: „Dacă decizia este luată (…) să-şi asume responsabilitatea cei care semnează la momentul la care vor muri oameni pentru că încă nu avem ambulanţe”.
COSMIN LEAHU
Comentarii