Când vorbeşti despre rivalitate locală în sport, mai ales dacă ne gândim la fotbal, prima „mişcare” a microbiştilor suceveni este legată de vecinii din Botoşani. De-a lungul anilor, meciurile dintre suceveni şi botoşăneni au fost aprige şi pigmentate cu exerciţii de aruncare a pietrei la ţinta numită autobuzul echipei oaspete. Ani de-a rândul, vecinii noştri s-au aflat în tribunele stadionului „Areni” când echipa suceveană juca în primul eşalon valoric, botoşănenii venind, bineînţeles, să-i vadă pe oaspeţi…
Timpul s-a scurs nemilos şi lucrurile s-au schimbat. Megieşii noştri au progresat şi noi am rămas în urmă. Botoşani are echipă de Liga I la fotbal şi stadion modern, cu nocturnă, Suceava are bătrânul teren „Areni”, cu budă de plastic şi cu gradene de lemn la tribuna a doua şi formaţia de eşalon secund care se zbate să reziste. Botoşaniul are sală polivalentă de 2.000 de locuri, Suceava are, cu chiu, cu vai, o săliţă la LPS, noroc că echipa de handbal joacă în Liga Naţională.
De ce s-au schimbat aşa de tare lucrurile între Botoşani şi Suceava în sport şi nu numai acolo?
Microbiştii suceveni au fost de părere că vecinii noştri, obişnuiţi cu munca grea şi cu lipsurile, au preţuit fiecare bănuţ şi l-au reinvestit în comunitatea locală. La Suceava, fiecare se gândeşte numai la el, iar cei care au făcut bani aici, şi-i îndeasă în buzunare cu două mâini şi nu le pasă de cei pe spatele cărora au produs. Nu am zis să investeşti neapărat în sport, deşi nu ar fi rău pentru că s-ar bucura toată lumea, dar să-i ajuţi pe cei care n-au şi pe cei cărora le arde buza. Este bine să ai grijă de familia ta, dar să nu uiţi că nu trăieşti singur şi sus în livadă când ai să mergi ai să o faci aşa goluţ cum te-ai născut.
Aşadar, s-a cam terminat cu glumele noastre usturoiate legate de vecinii noştri din Botoşani, pentru că, în replică, ei ne-ar trimite instantaneu la numărat ouăle închistrite şi, eventual, şi creţe.
Comentarii