Ilie Năstase a fost un jucător de mare talent care a dominat tenisul mondial în anii ’70. El s-a făcut remarcat de-a lungul timpului şi prin comportamentul său atipic, fiind o pată de culoare în lumea albă a tenisului din acei ani. Năstase primise şi porecla „nasty” pentru giumbuşlucurile lui şi micile lui răutăţi verbale. De ce îl iubea toată lumea pe Ilie Năstase? Pentru că la fel ca Djokovic sau Ronnie O’Sullivan are reacţii omeneşti, pare destins într-o lume a sportului în care majoritatea sunt cam încrâncenaţi.
La meciul din Fed Cup dintre România şi Marea Britanie, Ilie Năstase a început cu mici glumiţe şi răutăţi, după care a trecut la unele mai mari care nu au fost elegante. De unde a pornit totul? De la vulcanicul public român de la Constanţa care a avut o reacţie tipică celor din Est împotriva „granzilor”.
Sinceri să fim, aţi urmărit vreodată, pe micile ecrane desigur, un meci de Cupa Davis din Brazilia sau o partidă de tenis dintre Croaţia şi Serbia de exemplu? Acolo dacă arunci un chibrit în tribune el se aprinde instantaneu.
Acuma, ce fac jucătorii care evoluează împotriva gazdelor? Se pun pe plâns şi îşi smulg părul din cap? Nu. Luptă până la capăt împotriva tuturor, pentru că acesta este spiritul competiţiei şi al sportului. Aşa că, să iertăm micile răutăţi, nu şi pe cele mari, şi să ne concentrăm pe jocul sportiv pentru că el este important.
La final, două stopuri la fileu. Când joci singur şi eşti în luptă directă cu adversarul la fileu pentru trofeu, poţi să faci orice dacă eşti campion, dar dacă reprezinţi ţara, adică România, e bine să fii mai calm.
Oricum, pentru suporterii români a fost util că şi-au însuşit versul nescris, dar rostit în particular, al melodiei formaţiei Smokie, „Living next door to Alice”, la meciul cu englezii.
Comentarii