O ciudăţenie lingvistică şi-a făcut apariţia în unele texte, după ce, în 1993, Academia Română, printr-o hotărâre controversată (considerată chiar o măsură abuzivă cu temei politic), a optat pentru o ortografie care să-l legitimeze pe sunt şi, în interiorul cuvintelor, pe â.
Amintind rezistenţa unor specialişti (uneori vehementă), din anii imediat următori, faţă de schimbarea socotită (cu argumente ale ştiinţei limbii) neavenită şi că, în afară de învăţământ (cel preuniversitar, în special), în alte domenii nu s-a generalizat recomandarea academică (devenită normă consolidată şi cu aportul ultimelor ediţii ale Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctuaţie şi al DOOM – 2005), este de constatat că, din această perspectivă, s-a instalat un fel de harababură prelungită.
Pe acest fond de confuzie, ciudăţenia în cauză este, într-un fel, explicabilă (nu şi acceptabilă). Este vorba de formele sânt (dar şi sântem, sânteţi), care păstrează, fonic, varianta conformă vechii norme, de dinainte de 1993, pentru prezentul indicativ al lui a fi, dar o adaptează grafic la noile cerinţe. Cum ar veni, ca românul imparţial, şi cu adepţii, şi cu opozanţii deciziei Academiei Române. Câteva exemple:
- „Nu ştiu alţii cum sânt…” (titlu în revista „Limba română”, Chişinău, nr.1-3, 2005; cazul este provocator de confuzie, cu atât mai mult cu cât articolul respectiv se vrea a fi de cultivare a limbii); •„Gândurile noastre sânt o putere şi o forţă uriaşă” (titlu în altarulcredinţei.md, 31 octombrie 2016); • „câţi vii sânt printre morţi, şi câţi morţi sânt printre cei vii” (ortodox.md, 7 noiembrie 2015; secvenţă preluată dintr-o carte şi prezentă şi într-un articol din cuvântul-ortodox.ro, 6 iunie 2009); • „Sânt înebunit după ochii tăi de căpreoară tristă” (titlu ironic-glumeţ, însoţit de precizarea „când iubirea nu face casă bună cu gramatica”, despre un mesaj devenit viral pe internet; a1.ro, 7 februarie 2017).
Este de observat că cele mai multe astfel de variante grafice se întâlnesc în texte (publicaţii) religioase şi în cele ale unor autori din R. Moldova. Aici constatăm, nu comentăm, fiecare cititor având, firesc, dreptul la o explicaţie proprie.
În sfârşit, mai e de precizat că, în limba română reglementată academic, sânt este corect doar pentru forma populară a lui sfânt – Sânt-Ilie.
Comentarii