Şi Grigore Vieru este al nostru !

Conform afirmaţiilor sale, dar, mai ales, al modului în care a acţionat, marele poet şi-a venerat mama, patria sau patria şi mama, pentru că ordinea nu contează. Acest lucru l-a făcut toată viaţa.

Dar a aşteptat prea mult până ce-a putut să treacă Prutul şi să calce pe sfântul pământ al patriei-mamă, România. Era în anul 1973, în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici, când s-a întâlnit cu redactorii revistei „Secolul XX”. Va repeta vizita în anul 1974, iar apoi în 1977.

Grigore Vieru, conform convingerilor sale, s-a încadrat imediat în mişcarea care milita pentru adoptarea limbii române şi grafia latină. Astfel, s-a aflat printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989, când s-a declarat „Ziua Limbii Române.”

Şi în acest an şi-au dat mâna Clubul CARP „Speranţa” Rădăuţi şi Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina pentru a organiza o manifestare culturală închinată marelui poet român. Manifestarea a fost deschisă de dna Ana Marcu, preşedinte, care i-a informat pe cei peste 30 de spectatori despre programul manifestării.

Dl Ghiţă Aga din Dorneşti s-a referit la cartea arboreanului Stelian Gruia, mare prieten al poetului, „Poet pe Golgota Basarabiei”, carte dedicată lui Grigore Vieru. A evocat întâlnirea pe care-a avut-o cu poetul în anul 1995 la slujba prilejuită de Învierea Domnului, când a primit o carte cu autograf. A înmânat tuturor câte o cocardă cu fotografia poetului, încadrată de-o panglică tricoloră.

Eu am prezentat câteva date din viaţa şi activitatea poetului, citind şi câteva extrase din opera sa, din care reproduc doar două: „Copiii scriu pe zăpadă numele mamei cu atâta bucurie, de parcă dânşii au descoperit numele ei şi strălucirea zăpezii” şi „Sărut vatra şi-al ei nume/ Care veşnic ne adună/ Vatra ce-a născut pe lume/ Limba noastră cea română”. Am împărţit tuturor câte-un plic filatelic cu fotografia poetului (avers) şi date din viaţa lui (revers). I-am rugat să trimită aceste plicuri prin poştă rudelor, prietenilor şi cunoscuţilor.

Dl Ion Burciu a reamintit epitaful de pe crucea poetului: „Sunt fir de iarbă şi nimic mai mult”. A recitat apoi magistral poezia „Salvaţi-vă prin limbă şi prin carte”.

Alte câteva citate din opera lui au fost prezentate de dna Rodica Strateciuc, care a citit şi poezia „Nu am, moarte, cu tine nimic”.

Dl Gheorghe Dascăl a evocat episodul întâlnirii locuitorilor din zona Rădăuţilor cu Grigore Vieru la casa de cultură, când poetul a electrizat sala. Ne-a propus să interpretăm cântece pe versurile lui Vieru şi Eminescu, doar acesta l-a iubit atât de mult pe Poet.

Despre prietenia dintre Vieru şi Adrian Păunescu a vorbit dl Adrian Şindilar din Dorneşti. A recitat apoi, magistral, aşa cum ştie el, „Scrisoare din Basarabia”, creaţie personală, ca un răspuns lui Grigore Vieru: „Basarabia mi-e soră,/ Fratele meu e Ardeal/ România îmi e mumă/ Tatăl meu e Decebal”.

Dl Mihai Frunză a apreciat activităţile culturale la care a participat la acest club. Îl apreciază şi pe dl Şindilar pentru modul în care compune şi-şi recită creaţiile proprii şi nu numai. Evocă întâlnirea pe care a avut-o, pe când era primarul Rădăuţilor, cu Grigore Vieru, cu soţii Aldea-Teodorovici şi cu Adrian Păunescu. A povestit şi despre concertul de la Drochia la care a asistat alături de cei menţionaţi. Consideră că este obligatoriu pentru noi să-i pomenim, pentru că au fost şi sunt jaloane pentru viaţa noastră culturală.

Dna Oltea Lungoci a rostit la rândul său cuvinte emoţionante despre Grigore Vieru. A recitat poezia „Ne e dor de sărbătoare”, creaţie personală. Cu toţii am înţeles că i-a adresat-o lui Eminescu, marea sa iubire.

Nici dl Ioan Iosif nu s-a lăsat mai prejos. Din creaţia personală a citit poeziile „Frumoasă-i limba noastră” şi „Cântec basarabean”, ambele închinate lui Grigore Vieru. A vorbit apoi despre tematica poeziilor lui Grigore Vieru. A amintit că multe şcoli din Basarabia şi din România poartă numele marelui poet.

Dna Lăcrimioara Boldaşu ne-a prezentat-o pe înv. Rodica Nicoară din Dorneşti, ca fiind o nouă membră a clubului nostru cultural. Pentru a ne demonstra că va fi o membră de nădejde a clubului, dna Nicoară a interpretat, cu un deosebit talent, câteva romanţe. Toţi au fost impresionaţi pentru că, aşa cum au spus câţiva, au trecut zeci de ani de când n-au mai auzit o romanţă…

Şi, cum ne este obiceiul, Rodica, Ioan şi Gheorghe au fost sărbătoriţi cu acest prilej, pentru că-n perioada scursă de la recenta noastră întrunire lor li s-a adăugat încă un trandafir în buchetul vieţii.

Ne-am despărţit cu voie bună, ne-am urat să fim sănătoşi, pentru ca luna viitoare să ne întâlnim iar, la o nouă activitate.