Motto: „Cave ne cadas”
(lat. „Păzeşte-te să nu cazi”)
Vă veţi întreba, desigur, ce legătură poate să fie între „Fizica” domnului preşedinte şi practica social-politică? Nu interesează aici câte ore de meditaţie a dat profesorul Iohannis la fizică, nu-l bănuim că ar fi predat numai regula mâinii drepte, fără să amintească de regula mâinii stângi, aşa cum procedează acum; ridică în slăvi dreapta şi demonizează stânga, fără să observe că organismul social-politic are două mâini, nu numai dreapta, adică nu poţi fi preşedinte de ţară numai pentru o parte a societăţii. Dar să admitem că domnul preşedinte, în luptele glorioase purtate pentru independenţa, suveranitatea, prosperitatea României, şi-a pierdut o mână, a rămas aşa, câş, ca Mucios Scaevola, romanul, sau ca Cervantes după bătălia navală de la Leponto (1571). Mai prozaic, fără niciun fel de eroism, să spunem pentru toată suflarea că domnul preşedinte a pierdut stânga într-o excursie, în munţii prăpăstioşi şi râpi adânci, ştiind cât de mult îi place să lase treburile ţării şi s-o ia hajma, huciu-marginea, prin ţară şi prin lume, de vineri după masă până luni dimineaţa. Aproape că nu-i nevoie de el, are şi înlocuitor, şi telefon mobil, şi laptop, poate vorbi până şi cu manifestanţii din Piaţa Victoriei, că cei de la Cotroceni sunt puţini, ia acolo, o mână de oameni, nici nu se face să-i iei în seamă.
Şi toate-i merg preşedintelui după plac, pas cu pas, fără grabă, rar şi apăsat, ţine socoteala ţării pe unghie, ştie tot, poate tot, este o maşină performantă de produs, rar de se încurcă la câte ceva, dar repede intervin organele şi repară maşinăria. Mare noroc a avut cu Ordonanţa 13 că a fost retrasă la timp, altfel CCR o declara neconstituţională, înghiţea găluşca şi tăcea molcom, rămânea cu gustul amar că-şi pusese obrazul pe la CSM şi pe la avocatul poporului, să se adreseze ăştia la Curte şi să reclame neconstituţionalitatea Ordonanţei. Însă nu se poate spune că domnul preşedinte n-a repurtat o victorie însemnată în lupta cu penalii, cu hoţii, cu corupţii şi cu toţi cei care nu zic ca el. A fost sacrificat mielul justiţiei Florin Iordache, a plecat fără demisia de onoare, numai cu amărăciunea că el este ţapul ispăşitor. A luat cu el toate păcatele guvernării şi a crezut că cei care au strigat zece zile să plece se vor ostoi.
Iordache este o mică victorie, n-a produs nicio satisfacţie, aşa că se cere demisia Guvernului Grindeanu, a lui Dragnea şi a lui Tăriceanu; plecaţi, bă neisprăviţilor, că venim noi şi ai noştri. Lăsăm la o parte toate scenariile ce se fac pentru lichidarea guvernului şi al PSD-ului, e posibil să fie arestat şi arestaţi că de aia avem noi stat de drept, e posibilă o intervenţie (telefonică) străină, din Germania sau din altă parte, de la multinaţionale, de la ambasade etc.
Până una alta, guvernul este îndemnat să guverneze, adică să-şi realizeze programul social, dar nu-i lăsat, nu poţi să fii în largul tău când ai funia în gât, când simţi permanent presiunea străzii. Este posibil ca intenţionat să se dea foc la ceva, o şcoală, un muzeu, o clădire guvernamentală, mă rog, o vâlvătaie, ca să fie un prilej pentru punerea în practică a politicii mâinii drepte. Deja s-au uitat ameninţările preşedintelui din discursul epocal în faţa dreptei, fiindcă pesediştii, făcuţi vinovaţi de toate, au ieşti din sală. Atacul la parlament completează atacul la guvern, chiar dacă s-a folosit un limbaj rudimentar, de cabotin ieftin, dublat de un rânjet de Sibiu, superior şi suficient. Cât de mult i-au plăcut preşedintelui luminiţele de la telefoanele manifestanţilor din Piaţa Victoriei! Dar copiii, ce lecţie de democraţie au învăţat, aşa, pe viu, cu materialul intuitiv în faţă! Până în prezent, campania electorală a preşedintelui, pentru al doilea mandat, merge ca pe roate: a recuperat o parte din electorat şi, dacă o ţine tot aşa, dărâmă toate recordurile. Mai adăugăm că ne-a rupt gura cu referendumul pe tema corupţiei, şi cei răi, cei care-şi pun întrebări, nu numai că spun ceva de inutilitatea gestului, dar nici întrebarea formulată nu se va ridica la înălţimea aşteptărilor. Va mai strânge domnul preşedinte nişte puncte de adeziune şi popularitate, deşi trebuie să observăm că este cam devreme pentru anul 2019. Ce putem spune în mod sigur este că orice ar face guvernul şi PSD-ul, va fi combătut şi minimalizat, atât de către stradă, cât şi de preşedintele secondat de DNA şi de SRI. Sarcina le va fi uşoară, deoarece PSD-ul este lipsit de reacţie, se lasă călcat în picioare, mototolit şi aruncat la coş. Unde este milionul de manifestanţi ai lui Codrin Ştefănescu? Să lăsăm milionul, ar fi necesari 50 de mii de manifestanţi care să înconjoare Palatul Cotroceni şi să-l ţină sub asediu vreo două săptămâni, o lună de zile, pe domnul preşedinte, să nu poată dormi sau lucra, să nu poată pleca săptămânal la Sibiu, adică să i se facă viaţa amară. Din moment ce este lăsat să-şi facă jocul şi cheful, ne putem aştepta la ce poate fi mai rău. Cum trupele americane debarcate la noi nu mai au în vedere întâlnirea Trump – Putin, ne putem imagina orice. Oricum, nu au venit să întărească regimul Iohannis.
Comentarii