În pragul Sfintei Sărbători a Bobotezei mă aflu parcă la Porţile Raiului şi văd cum fulgi mari de nea cad peste pletele lui Ion Carp Fluerici, ajuns acolo sus mult prea devreme…
Mi-am început călătoria imaginară acum când cei care l-am cunoscut ne aducem aminte cu pioşenie de acest valoros plastician, care ar fi împlinit în 6 Ghenar 70 de ani.
Văzându-ne că nu l-am uitat, sper să se bucure acolo sus, unde-i este steaua, iar opera sa aşa cum am cunoscut-o, dar şi atât cât ne-a mai rămas, să nu se piardă.
Este greu să vorbeşti despre Ion Carp Fluerici în lipsă, dar alături de câteva din lucrările sale, pe care le prezentăm, ne putem permite.
Născut pe 6 ianuarie 1947 la Merişani – Argeş, studiază la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti, după care absolvă Facultatea de Arte Plastice şi Academia de Arte „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, la clasa profesorului Traian Brădean. Lucrează ca profesor la Suceava, la Liceul „Ştefan cel Mare”, Liceul Economic, Casa Pionierilor şi Liceul de Artă „Ciprian Porumbescu”.
Ca membru UAP din 1973, Ion Carp Fluerici a fost unul dintre cei care s-au luptat în acele vremuri dificile pentru înfiinţarea în Suceava a Liceului de Arte şi, alături de profesorul Alexandru Toma (şeful Culturii Sucevei), a obţinut alocarea de spaţii moderne ca ateliere pentru plasticieni, dar şi o galerie de artă modernă şi de invidiat în toată Moldova (în zilele noastre transformată în restaurant).
Întâmplarea fericită a fost ca la Cenaclul UAP Suceava, condus la acea vreme de maestrul Dimitrie Loghin, să-l cunosc pe Ion Carp Fluerici. Acesta ulterior, în 1975, a devenit secretarul Cenaclului UAP, unde, alături de colegul Mihai Pânzaru-PIM, eram acceptaţi cu lucrări de grafică satirică. Artistul era un om serios, prietenos, blând, de o calitate aleasă. Era un plastician remarcabil. Când mă întâlneam cu el îmi spunea „bătrâne…”, după care-mi dădea sfaturile ce se impuneau, dar parcă-mi dăruia multă bucurie. De altfel, I.C.F. mi-a prezentat prima mea expoziţie personală la Suceava, la Galeriile sus amintite, bucurându-mă de succes.
Artistul I.C.F. era omul care-şi trăia viaţa prin artă, dar cu o suferinţă ascunsă şi doar de el ştiută… Iubea nespus copiii, pe care-i îndruma cu plăcere. Ducea o luptă de uzură pentru a schimba multe lucruri în bine, el punând adevărata temelie a Filialei UAP Suceava.
A participat la peste 40 de expoziţii colective şi de grup, în România, dar şi în Bulgaria, Franţa, Ucraina, SUA, URSS. Între 1971-1998 a avut peste 10 expoziţii personale în ţară şi în străinătate, unde a obţinut nenumărate premii şi distincţii, încununate de atribuirea medaliei Meritul Cultural cl. I.
Călătorind pentru studii şi documentare în multe ţări europene, Ion Carp Fluerici a lucrat pictură, desen, artă decorativă, grafică de şevalet, afiş, ilustraţie de carte, a publicat în presă (Cronica, Arta, Pagini bucovinene, Zori noi, Crai nou, Glasul Bucovinei, Balkanska Zname – Bulgaria), a scris poezie, a semnat scenografie pentru spectacolele Ansamblului „Ciprian Porumbescu”, cronici plastice, dar înainte de toate a fost un pedagog deosebit.
S-a adaptat zonei şi rapid a fost adoptat în cultura şi arta bucovineană, unde prin creaţiile sale şi-a lăsat amprenta.
„Exersat în peisaj în campaniile de lucru, a reiterat adevărul în sensul că peisajul era pentru el o stare de spirit, o atitudine în faţa miracolului numit realitate… Lucrările sale edifică substanţial şi convingător un parcurs artistic motivat prin idei şi rezolvat prin sensibilitate. Arta lui are semnificaţiile unui elogiu adus vieţii” (Valentin Ciucă).
„Ion Carp Fluerici a devenit el, slujind o artă care-i aparţine structural, oferindu-le elementele unui profil distinct” (Aurel Leon).
Despre artist şi creaţiile sale au mai scris Constantin Prut, Marcel Mureşeanu, Ion Beldeanu, Mihai Drişcu, George Damian, Alexandru Toma şi Emil Satco, ultimul incluzându-l în volumul „Arta în Bucovina”.
Timpul a trecut, dar după atâţia ani nu-l putem uita pe cel care câteodată, într-o conversaţie, ajungea într-un impas, când nu-şi mai găsea cuvântul potrivit, dar prin gestica sa îţi transmitea ce trebuia să urmeze a-ţi spune.
Am trecut de multe ori pragul atelierului său cerându-i sfaturi, arătându-i lucrările mele ori comentând asupra unor tablouri, alături de o căniţă cu vin.
Îi trec şi acum pragul fostului său atelier folosit de nepoata mea, pictoriţa Puşa Pâslaru, şi-mi amintesc de etapele şi perioadele din arta sa (ex. verde, gri), de prezenţa cuceritoare a lui Ion care mă fermeca cu liniştea şi sugestiile colegiale ce mi le acorda. Ion Carp Fluerici iubea mult oamenii şi nu ştia să urască pe nimeni.
Arta acestuia are o valoare şi o cotaţie de nebănuit nu numai materială, dar mai ales sentimentului pentru cine l-a cunoscut şi l-a apreciat.
Acum, când Ion Carp Fluerici ar fi împlinit 70 de ani, cei care l-au cunoscut îi transmit acolo, la Porţile Raiului, unde se află, o îmbrăţişare şi un zâmbet pe care le merită.
VIOREL CORODESCU – COV,
grafician satiric
Comentarii