Unul dintre cele mai iubite jocuri româneşti în vremurile anterioare, care a avut rădăcini adânci în Bucovina, a fost jocul de popice. Câmpulung Moldovenesc a fost unul din centrele în care oamenii se întreceau în aruncarea bilelor.
Prin anii 1940, în zona Câmpulung exista o popicărie lângă baia evreiască, demolată mai apoi în 1960. Au mai existat locaţii deosebite amenajate la depoul CFR Capu Satului sau lângă sediul PTTR.
Au fost pe vremuri şi competiţii zonale între câmpulungeni şi echipele din Vama şi Molid. Se juca popice şi la rustica popicărie de la legendara cabană Deia, dar şi la BTT. Ca sport de performanţă, la nivel divizionar, popicele şi-au trăit epoca de glorie abia în 1986, atunci când un grup de pasionaţi au creat în cadrul AS Explorări Câmpulung Moldovenesc o echipă puternică.
În acel an de pomină, câmpulungenii au depăşit formaţiile Foresta Fălticeni, Mucava Molid, Avântul Rădăuţi, Rapid Vatra Dornei, Chimia CCH Suceava şi Tăcerea Suceava, promovând în barajul pentru promovarea în Divizia A.
La gruparea câmpulungeană, pentru eveniment au fost aduşi jucători de excepţie precum Vasia Donos, de la Rulmentul Braşov, şi George Covăsală de la Metalul Roman.
În această compoziţie, AS Explorări Câmpulung Moldovenesc a depăşit succesiv în jocurile de baraj echipele Armata Bucureşti, Neptun Mangalia, Timpuri Noi, Flacăra Braşov.
În finala de la Bucureşti, gruparea din Câmpulung a câştigat cu 4898 la 4958 popice doborâte, delegaţia fiind condusă de Theodor Sologiuc. Victoria a fost stropită, din belşug, cu răcoritoare, speciale pentru acea vreme.
Odată ajunşi în top, ediţia 1988-1989, popicarii câmpulungeni au câştigat Seria I cu un bilanţ de şapte victorii şi două înfrângeri într-o companie selectă. În turneul final, Explorări Câmpulung a ocupat locul IV, pierzând partidele cu CFR Cluj, Electro Târgu Mureş şi Aurul Baia Mare, unde jucau sportivi celebri precum Tismănar, Bice sau Silvestru.
La finele sezonului, gruparea fuzionează cu CFR Câmpulung, anul 1990 fiind unul care a bulversat nu numai sportul românesc. Din acest moment, lucrurile au regresat şi totul s-a schimbat.
Deşi a încercat să-şi continue activitatea la Molid, nu s-a putut, şi, ca de obicei, ce a fost bun s-a stricat. Jucătorii de calibru, Donos şi Covăsală, au plecat la CFR Iaşi, pentru ca echipa să se retragă din campionat în 1992.
Acesta a fost sfârşitul unei perioade de excepţie, a unei poveşti interesante din istoria popicelor câmpulungene.
Să enumerăm numele de excepţie care au adus faimă sportului câmpulungean.
George Covăsală, încă salariat la CFR Câmpulung Moldovenesc
Aurel Frimu – pensionar
Ştefan Pisarciuc – care activează în sectorul privat
Mişu Casandra – decedat în 2015 la Vaslui
Gabriel Iakab – factor poştal în Vama
Gheorghe Ilie – meşter constructor în Vama
Economist Dan Munteanu – pensionar
Doru Şveduneac – asistent social în Frumosu
Vasia Donos – aflat în Franţa, încă jucător activ
Economist Viorel Paraschiv – organizator de competiţii în SUA
Mihai Giosan – profesor la Piatra Neamţ
Romică Pricopi – lucrător în construcţii
Iulian Drăgan – astăzi lucrător comercial.
Preşedintele secţiei a fost tehnicianul topo Mihai Ostafi, pensionar şi el.
(PETRU TOMUŢĂ)
Comentarii