Note de lector

Patriarhul Justinian Marina – „un slujitor de vocaţie al Sfântului Altar”

Pentru înţelegerea vieţii religioase din România celei de a doua jumătăţi a secolului trecut, în perioada de început a instaurării regimului comunist, este indispensabilă analiza documentelor din arhive, în general, şi cele ale fostei Securităţi, în special, colaţionate cu cele din documentare, interviuri, presa vremii şi, nu în ultimul rând, lucrări de specialitate.

Întrucât instituţia Bisericii Ortodoxe Române s-a dovedit permanent în istoria neamului a fi un sfeşnic purtător al luminii demnităţii proprii, de aceea a fost supusă unei atente supravegheri şi, din păcate, apoi şi multor persecuţii.

Pornind de la analiza critică a ceea ce s-a scris până acum, părintele Constantin Tudosă şi-a propus în cadrul tezei de doctorat în istorie, susţinute la Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava, să trateze pentru prima oară, sub directa coordonare a prof. univ. dr. Gheorghe Onişoru, personalitatea complexă şi uneori controversată a preotului Ioan Marina, promovat şi ridicat în cea mai înaltă treaptă preoţească, cea de patriarh al României, între 1948-1977.

Părintele Constantin Tudosă, după absolvirea cursurilor Facultăţii de Teologie – Universitatea Craiova, autor şi al monografiei dedicate parohiei în care slujeşte de peste 14 ani, Petia – sat la hotarul Bucovinei, a considerat că este momentul să abordeze evenimentele istorice la care Patriarhul Justinian Marina a fost martor activ – a avut una dintre cele mai lungi cârmuiri, rezistând în scaun aproape trei decenii – şi care au lăsat evidente amprente asupra activităţii sale bisericeşti.

Noutatea investigaţiei rezultă din lărgirea sferei cercetărilor pornind de la Arhivele pe unde a trecut preotul şi mai târziu ierarhul – Arhivele Arhiepiscopiei Râmnicului, Arhivele Centrului Eparhial de la Iaşi, Arhivele Sfântului Sinod, Arhivele Naţionale Istorice Centrale şi Arhivele C.N.S.A.S. de la Bucureşti, acestea din urmă fiind mai puţin folosite de către cei care au abordat tema aceasta.

Lucrarea Patriarhul Justinian Marina (1948-1977), pe care o supunem atenţiei cititorului, apărută în condiţii grafice deosebite sub patronajul prestigioasei Edituri Cetatea de Scaun – Tîrgovişte, are peste 400 de pagini, este structurată în şase capitole, şi prezintă – sine ira et studio – ascensiunea preotului Ioan Marina în treptele superioare ale Bisericii ca fiind în timp lucrarea lui Dumnezeu de apărare a Bisericii.

Aşa după cum arată în “Cuvânt înainte”, Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscop al Sucevei, „părintele patriarh Justinian a fost omul potrivit la locul potrivit… făcându-i pe cei buni mai buni, pe cei râvnitori mai râvnitori, potolind pe cei potrivnici prin răbdare şi cuvinte cumpănite”.

Ascensiunea celui de al treilea patriarh s-a datorat şi unei întâmplări providenţiale amintită într-un discurs de regretatul mitropolit al Clujului Bartolomeu Anania, fost colaborator – aproape 25 de ani – al patriarhului, şi anume privitor la evadarea din lagărul de la Târgu Jiu a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, şeful Partidului Comunist, instrumentată de către ţărănişti, pentru a participa la actul de la 23 August 1944. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost adăpostit la preotul Ioan Marina în casa parohială din Râmnicu Vâlcea, care nu l-a denunţat. Evident, nu s-a gândit nimeni atunci că liderul comunist va ajunge cel mai puternic om din România şi că preotul Ioan Marina va deveni patriarh, însă relaţiile ulterioare dintre Justinian şi Gheorghe Gheorghiu-Dej vor fi marcate de această primă întâlnire pe care mitropolitul Bartolomeu o numeşte „cheia pe care Dumnezeu a aruncat-o din cer” Bisericii româneşti şi viitorului patriarh.

După unele aspecte privind „Relaţiile Bisericii Ortodoxe Române cu statul la începutul dictaturii comuniste din România”, părintele Constantin Tudosă prezintă câteva „Repere asupra vieţii şi activităţii din Vâlcea a preotului Ioan Marina”. Dar cum era de aşteptat, partea cea mai consistentă a lucrării, peste 250 de pagini, prezintă prodigioasa activitate în treapta ierarhică de arhiereu în Moldova şi apoi cea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Venirea, în anul 1948, la cârma Bisericii Ortodoxe Române a tânărului pe atunci patriarh Justinian Marina, un înzestrat vizionar, înzestrat cu un simţ practic şi diplomat bisericesc, cu experienţă de viaţă în mediul rural, a salvat Biserica noastră de la o posibilă catastrofă, trăită de marea Biserică Ortodoxă de la răsărit.

Patriarhul Justinian Marina a ştiut să găsească modalităţile necesare pentru a restaura şi construi chiar multe locaşuri de cult, în condiţiile în care era aproape imposibil acest lucru. Din documentele păstrate în Cancelaria Sf. Sinod aflăm că în perioada de arhipăstorire a Patriarhului Justinian s-au construit din temelie 302 biserici, au fost restaurate sau reparate alte 2345 de biserici, dintre care peste 950 de monumente istorice, iar dintre acestea, 128 de mănăstiri şi schituri.

Un important segment al lucrării prezintă activitatea desfăşurată pe plan internaţional de către Patriarhul Justinian, în condiţiile în care statul comunist căuta să rupă orice legătură a ţării noastre cu „lumea liberă”. Prin activitatea sa ecumenică, Patriarhul Justinian a urmărit să demonstreze puterii ateiste şi comuniste a vremii că Biserica Ortodoxă Română a rămas puternică în „bătaia vântului pustiitor de credinţă care sufla puternic de la Răsărit ”.

Ultimul capitol, intitulat „Patriarhul Justinian Marina în conştiinţa contemporanilor şi urmaşilor”, înfăţişează mărturisiri ale celor care au avut o frumoasă şi fructuoasă colaborare cu Patriarhul Justinian, având şansa de a-l cunoaşte, în toată profunzimea sa, ca fiind un mare conducător şi iubitor, apărător al Bisericii strămoşeşti.

Evident, după parcurgerea acestor pagini de istorie „Cititorul este – aşa după cum afirmă prof. univ. dr. Gheorghe Onişoru în Prefaţă – cel care va fi în măsură să judece, cu bune şi rele, un om şi o epocă”.

Bucurându-ne de prilejul de a avea în mână şi a studia această carte scrisă într-o manieră accesibilă, uşor de parcurs, îl felicităm pe autor, îndemnându-i şi pe alţi iubitori ai istoriei să o citească, pentru a înţelege şi mai bine câteva aspecte din istoria Bisericii şi a neamului nostru din cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Dr. VASILE M. DEMCIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: