Văzusem, primită de Măicuţa la Sinaxa de la Putna, o carte rară. Într-o clipă am retrăit întâlnirea de suflet, cu ani în urmă, cu ÎPS Iustinian Chira. Am simţit că cel mai frumos dar pe care l-aş putea face Obştii noastre ar fi această carte. Seara o citisem, până la slujba de miezul nopţii, mai bine de jumătate. Văzând că-i publicată de Sfânta Mănăstire Putna, prin Editura Nicodim Caligraful, prima încercare a fost să aflu dacă pot să dau fuga acolo. Nu, nu era să fie atât de aproape izvorul bucuriei. Putnenii nu mai aveau decât un singur exemplar. Iar cel pe care îl aveam eu în mână transmitea un mesaj atât de încurajator: Trăiţi frumos şi-n bucurie, încât sufletul meu nu se putea împăca fără carte.
Dimineaţa, după rânduita pravilă, încerc, cu gândul, să străbat calea cea lungă peste patru judeţe răsfirată şi din prieten în prieten aflu numărul de telefon al părintelui Stareţ, Arhimandrit dr. Macarie. Când mi-a spus că are mai multe exemplare, binecuvântarea Măicuţei, cu toată grija pentru drumul lung, în prag de iarnă peste munţi, a venit ca o avalanşă de bucurie. Mai mult pe nemâncate, am dat fuga în maşina puternică a Măicuţei, care putea să străbată cele posibile zăpezi, şi ne-am pornit. După socoata noastră, s-ar fi căzut să ajungem în patru ore. Numai că, urcând la Mestecăniş, ne întâmpinau zglobii primii fulgi. Simţeam că mi se face frig la inimă, ştiindu-mă vinovată pentru pornirea cu mine a maicilor Teofana, la volan, Teodora şi Alexia admirând frumuseţea munţilor albiţi de ninsoare.
Iar ploaie, iar nori, iar soare, iar restricţii de circulaţie cu 30 km/h… Noi trebuia să ajungem în patru ore! Şi tot strigând pe Părintele Iustinian, să facă cum ştie, dar noi să putem ajunge şi la mormânt, pentru cuvenita închinăciune, şi la cărţile pentru care pornisem – am reuşit. Spre mirarea părintelui Stareţ, în patru ore am fost la Rohia, pe drumul construit prin bunăvoinţa prietenului nostru rar, Ministrul Nicolae Noica.
După îndătinata rânduială, ne-am ospătat cu cele pregătite pentru obştea mănăstirii, am luat cărţile noastre, am primit şi altele în dar, am aprins lumânări la mormântul Părintelui Iustinian rostind cuvenita rugăciune.
Se apropia seara… Măicuţa ne cerceta, ca şi ceilalţi prieteni care ne ştiau călătoria. Am trecut cu bine prin judeţele Maramureş, Cluj, Bistriţa-Năsăud şi încet-încet urcam munţii Dornei. Se înserase, ningea uşor şi era şi o frumuşică de ceaţă de ne topea entuziasmul provocat de bucuria cărţilor. Urcam, coboram, şir nesfârşit de maşini de toate felurile. Ne apropiam de casă şi, când clopotele sunau începutul vecerniei mari, cu întârziere de două minute, faţă de programarea noastră, eram la Mănăstire.
A doua zi, cărţile s-au răspândit în câteva clipe şi ştiam că ore bune de nesomn vor fi folosite pentru a le citi.
Cea mai caldă şi bogată în învăţături carte, izvorâtă din trăirea unui „voievod al spiritului ortodox” din Maramureş, a poposit în Obştea Sfintei Mănăstiri Voroneţ.
Cu binecuvântarea ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, ostenitorii Sfintei Mănăstiri Putna editează colecţia Crinii Ţarinii în care cel de-al doilea volum este tocmai „Trăiţi frumos şi-n bucurie”.
Subtil teolog şi psiholog, fin cunoscător al trăirii călugăreşti, atât a celor ninşi de ani, cât şi a începătorilor, ÎPS Iustinian Chira a reuşit, prin această carte, un adevărat îndreptar al vieţii monahale. Prin tot ce povesteşte, analizează şi concluzionează din viaţa sa de peste 70 de ani de monahism şi a celor pe care i-a cunoscut şi îndrumat, se desprinde limpede îndemnul de a trăi viaţa călugărească cu bucurie. Gândul său este exprimat clar şi convingător. Cel rău mai uşor se va folosi cu armele sale de un suflet de călugăr trist (care va fi ispitit să cârtească, să invidieze, să mintă) decât de sufletul unui călugăr bucuros (care în zi şi în noapte, în somn şi în stare de veghe, mulţumeşte cu bucurie Bunului Dumnezeu că l-a scos din larma şi zbuciumul lumii şi l-a adus în pacea unei mănăstiri).
Pornind de la îndemnul Mântuitorului, „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi”(Matei, 5,12), caldul înţelept Părintele Iustinian surprinde cu claritate diferenţa dintre bucurie şi veselie: „Bucuria este o stare lăuntrică. Iar veselia este o manifestare a acestei bucurii, este fructul bucuriei interioare” (p.239). Editorii cărţii cred că „sădite în ţarina inimilor întraripate de dumnezeiescul dor, harul Duhului Sfânt va face ca ele (cuvintele, s.a) să rodească crinii bineîmpodobiţi ai virtuţilor şi curăţia minţii – darul unic al slujirii monahale, cu rugăciunile şi darul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, maica monahilor”.
Cu lectura acestei cărţi, bucuria noastră este deplină. Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
14.11. 2016, când am împlinit 71 de ani.
Monahia ELENA SIMIONOVICI
Comentarii