După ce am călătorit ore în şir pe un drum al toamnei atât de frumos încât părea simetric unuia din rai (deoarece credem că perfecţiunea raiului include neapărat şi bogăţia românească a celor patru anotimpuri), venind de la Suceava prin Târgu Neamţ, Petru Vodă, Borsec, Topliţa şi Reghin, am intrat în Târgu Mureş prin celălalt capăt al oraşului. Celălalt capăt faţă de autogara Voiajor, aduse de o firmă de transport public cu un nume şi acesta poetic, Crinu Arieş, ca şi peisajul, ceea ce înseamnă că am străbătut oraşul în toată splendoarea centrului său vechi. Cu un aer de burg apusean, Târgu Mureş şi-a păstrat însă surpriza salutului pentru momentul în care, cazate la hotelul “Continental”, am deschis fereastra camerei de la etajul şapte şi ne-a întâmpinat fluturarea Tricolorului, mai sus, mai presus de toate. Şi într-un mod pe care cititorii de poezie îl vor înţelege imediat, m-am gândit la “Vatra veche”, nu pentru că-i zărisem la intrarea în hol redactorul-şef, pe poetul Nicolae Băciuţ, prea înconjurat de un grup de oaspeţi-prieteni ca să li-l răpesc chiar şi pentru o grabnică bineţe, ci pentru versurile sale citite cândva în paginile acesteia: “Doamne, care eşti în cer, /Doamne din cuvinte, /într-o margine de ler, /o să-mi pun veşminte, /într-o margine de zi, /o să fiu o zare; /la nepuse întrebări /semnul de mirare. /Doamne, care eşti în cer, /Doamne, nu veni la mine, /într-o margine de ler, /voi fugi la tine”.
Primul drum în după-amiaza caldă, blândă, care poleieşte turle, copaci şi bănuţii frunzelor în iarba încă verde, este unul de recunoaştere, pe lângă zidul Cetăţii, prin faţa Colegiului Naţional “Al. Papiu Ilarian”, reperul indicat de trecători pentru Universitatea “Petru Maior”, gazda lucrărilor conferinţei ştiinţifice internaţionale. În faţa sa, în umbră la acel ceas, bustul marelui cărturar român ne priveşte ca dintr-un tunel al timpului, dar atât de puternic i-au săpat trăsăturile în memorie portretul din manualele mele şcolare, încât îi văd chipul cu mult mai limpede decât îl desluşeşte bronzul. Îi fac o reverenţă lăuntrică, cei din generaţia mea, chiar şi treziţi din somn, îi vor însoţi numele fără nicio ezitare cu “Începuturile românilor în Dachia” şi cu Supplex Libellus Valachorum. Acum, în 2016, sunt 260 de ani de la naşterea sa aici, în Târgu Mureş, şi 195 de la stingerea din viaţă. Parcă ar fi fost ieri, îmi spun, orele de limba română la liceu, dedicate Şcolii Ardelene! Apoi coborâm odată cu panta străzii şi pe aceea a secolelor, pentru un popas fugitiv în celebra Cetate. Fără bilet de intrare – probabil acesta există la muzeu, dar fiind după ora 16,00 era deja închis, sau la concerte, le-am văzut anunţate -, cu tinere mame pe bănci ori pe alei plimbându-şi micuţii în cărucioare, trăieşti sentimentul coexistenţei prezentului cu epoca veche a zidurilor şi a bastioanelor. Bănci, flori, arbori, dar şi un punct de informare modern, dar şi un site arheologic protejat, o expoziţie de pictură, trepte spre o pivniţă, o casă a negustorului, o alta a meşteşugarului, fântâna mănăstirii, dar şi un “studio art”, un mic şi elegant comerţ, fiindcă se adresează numai cunoscătorilor, fiindcă este numai cu viori, şi la sfârşit, chiar dacă îţi iese de la început în cale, cea mai veche clădire, cel mai vechi monument din Târgu Mureş, care se pare că a premers oraşului, Biserica Reformată, iniţial un locaş franciscan, cu un convent menţionat în anul 1332. La marginea zonei verzi care înconjoară în exterior Cetatea, o protejează şi-i accentuează apariţia insolită, ne întâmpină aroma dulce a castanelor atunci coapte, care îţi frig căuşul palmelor prin coşuleţul de hârtie pe care vânzătoarea l-a rulat special pentru ele şi pentru noi.
Aula Universităţii este arhiplină. Conferinţa Ştiinţifică Internaţională “Comunicare, Context, Interdisciplinaritate”, organizată de Institutul pentru Studii Multiculturale Târgu Mureş, în parteneriat cu Universitatea “Petru Maior”, Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” al Academiei Române, Uniunea Scriitorilor, Primăria şi Consiliul Local Târgu Mureş, acum, la a IV-a ediţie (20-21 octombrie 2016), are răsunet, prestigiu. Rectorul Călin Enăchescu salută peste 400 de participanţi din mai multe ţări şi consideră că reuniunea se încadrează într-o tradiţie a manifestărilor ştiinţifice de anvergură, expresie a dorinţei de a consolida colaborarea cu alte instituţii din România şi din străinătate. De asemenea este convins că în însemnătatea Conferinţei contează şi prestigiul Universităţii, cu 125 de doctori în ştiinţe, cu revistă, editură, cu semnificaţia sa de poartă deschisă tineretului spre viitor şi cu aspiraţia de a fi un centru puternic de educaţie şi iradiere spirituală. Convingere susţinută şi de Cornel Sigmirean, preşedintele Senatului, atunci când menţionează onorantul loc 7 obţinut de Universitate pentru cercetare. Iulian Boldea (prorector, director CSUD la Universitatea “Petru Maior”), artizanul Conferinţei, preşedintele comitetului său organizatoric, mărturiseşte că visează oraşul în răstimpul acesteia capitala cercetării şi ştiinţei, iar decanul Giordano Altarozzi ne reaminteşte comunicarea drept esenţială (şi) în raport cu provocările, cu binecuvântarea şi pericolul globalizării. După cuvântul de apreciere al Prefecturii, rostit de Cristina Ilie, şef de cabinet la această instituţie, prof. Alexandru Gafton, de la Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi finalizează deschiderea Conferinţei cu o interesantă prelegere despre autoritatea în ştiinţă.
Programul anunţă nouă participanţi de la Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava: Roxana Ionela Achiricesei, Gabriela Arionesei, Mihaela Boboc, Niadi-Corina Cernica, Cristina Cormoş, Veronica Ilaş, Oana Lenţa, Olga Pîrîială şi Bogdan Popoveniuc. O însoţesc pe Niadi la secţiunea “Istorie şi mentalităţi culturale”, cu profesorii Cornel Sigmirean şi Giordano Altarozzi de la Universitatea “Petru Maior” moderatori. Alocuţiunile sunt urmate de dezbateri bogate. O simplă înşiruire a temelor spune şi de ce: “«Poveştile Castelului» (II). Piese preistorice din Colecţia Teleki din Gorneşti” – Fabian Istvan (Universitatea “Petru Maior” Târgu Mureş); “Politică şi religie. Despre înfiinţarea unei episcopii ortodoxe în Ungaria în perioada interbelică” – Cornel Sigmirean; “Alegerea suveranului pontif. Reflecţii asupra legislaţiei canonice în această privinţă” – William A. Bleiziffer (Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca); “Mecanisme, structuri şi arhetipuri ale imaginaţiei”- Niadi-Corina Cernica; “Comunicare şi diplomaţie în contextul secolului al XVI-lea în Europa” – Giordano Altarozzi. Frumoasa limbă română a profesorului Giordano Altarozzi, decanul Facultăţii de Ştiinţe şi Litere a Universităţii “Petru Maior”, mi-l evocă pe fostul nostru asistent de la Universitatea Bucureşti, Bruno Mazzoni, care, foarte tânăr atunci, este astăzi decan al Facultăţii de Limbi Străine de la Universitatea din Pisa, Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti şi un reputat traducător. Apropo de limba română, nu pot să nu observ că deşi programul Conferinţei a fost tipărit numai în limba engleză, limba română este una din limbile Conferinţei, lucru foarte rar în cazul unei reuniuni ştiinţifice internaţionale organizate în ţara noastră, uitându-se că şi limba română este limbă a Uniunii Europene şi că suntem primii datori să o promovăm.
Nu ştiu ce-mi place mai mult în Târgu Mureş: animaţia (inclusiv dans şi cântec) din faţa Teatrului Naţional, ritualul fotografiilor la statuia impresionantă a lui Avram Iancu (creaţia sculptorului Florin Codre), regretul că orele pe care le mai avem la dispoziţie nu ne îngăduie vizitarea pe îndelete a vestitului Palat al Culturii sau bucuria de a fi întâmpinate, străjuind nu numai Prefectura, ci chiar ideea latinităţii noastre, cu atâta devotament şi autoritate ştiinţifică slujită pe aceste meleaguri, de Lupa Capitolina. Oricum, şi fără reparcurgerea însemnărilor, a fotografiilor făcute aici, ştiu, ştim, că ceea ce am văzut e departe de ceea ce merită vizitat, cunoscut în oraşul străjuit de Tricolor.
Dar oare nu ne îndemna profesorul Iulian Boldea, adresându-se universitarilor, cercetătorilor, scriitorilor, studenţilor României preocupate de cunoaştere, comunicare şi colaborare ştiinţifică, “Toamna să însemne Târgu Mureşul!”?
Comentarii