În sfârşit, văd că se mişcă ceva prin municipiul reşedinţă de judeţ. Se mai asfaltează o stradă, se mai sparge alta asfaltată acum vreo juma’ de an şi se reasfaltează în mandatul ăsta, nu contează. Am pus punct? Mă scuzaţi, trebuia să pun puncte, puncte… Lumea munceşte înspre binele oraşului. Că durează mult chiar prima asfaltare? Habar nu aveţi cât muncesc oamenii ăştia ca să se apuce de treabă. Să vedeţi cum se conving unul pe altul şi la urmă dau vina pe şeful de echipă. În fine, se face treabă. Haotic, dar se face, totuşi, ceva. Mă uitam mai cu vreo două zile în urmă, urcând pe picioarele de dinapoi dinspre strada Mitropoliei spre cimitirul Pacea, cum se chinuiau bieţii oameni să refacă acea alee cu scări cu tot. Iese treabă faină, ce să zic, mulţumită pavelelor şi bordurilor de la Symmetrica (nu fac niciun apropo). Dar n-am înţeles modul de lucru. Unii se apucaseră din deal, terminaseră o bucată, dar le-a rămas de pavat ceva pe la mijlocul lucrării, iar alţii mimau munca mai la vale, pe la mijlocul aleii. O fi vreo tehnică anume, nu mă amestec, fiindcă nu mă pricep. În schimb, mă repet. E bine că se face. Dar de ce se face haotic? Şi de ce se lungesc lucrările şi se tot încurcă circulaţia atât auto, cât şi pietonală? Şi, pe final, o întrebare de nesimţit: În afară de nervi, pe banii cui?
COSMIN LEAHU
Comentarii