> În calitate de gazdă a acestui eveniment, Suceava se plasează într-o elită a lumii culturale
La Cetatea de Scaun a Sucevei, vineri, 19 august a.c., a avut loc un eveniment remarcabil: deschiderea celei de-a 78-a ediţii a Festivalului de Film pentru Amatori – UNICA 2016. Prin faptul că a fost aleasă gazdă a acestui eveniment, Suceava se plasează într-o elită culturală, întrucât acest festival s-a desfăşurat în oraşe prestigioase, precum Sankt Petersburg (ediţia 2015), iar anul următor se va desfăşura la Dortmund, în Germania.
Uniunea Internaţională de Cinema cuprinde membri din 30 de ţari, iar Suceava găzduieşte, în perioada 19-26 august, 150 de participanţi din 26 de ţări.
Şi-au dat mâna în organizarea acestui eveniment mai multe instituţii: Primăria Municipiului Suceava, Centrul Cultural „Bucovina”, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Colegiul Naţional „Petru Rareş”, Casa de Cultură a Studenţilor, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava şi Clubul Video Art, care s-au implicat în pregătirea festivalului prin profesori şi elevi voluntari.
Sucevenii au primit aşa cum se cuvine delegaţiile ţărilor participante, oaspeţii străini fiind aşteptaţi vineri într-o atmosferă sărbătorească, în cadru medieval. Elevii voluntari de la CNPR s-au metamorfozat în domniţe graţioase, străjeri şi cavaleri voinici, personaje desprinse parcă din filmele lui Mircea Drăgan, care i-au condus pe oaspeţi până în sala tronului, unde au fost întâmpinaţi cu pâine şi sare de fete mândre, purtând frumoase costume populare.
În deschiderea evenimentului, a fost intonat Imnul Naţional, apoi a fost ascultat imnul UNICA, în timp ce pe catarg era arborat drapelul acestei asociaţii a pasionaţilor de film din întreaga lume. Din partea administraţiei locale, au luat cuvântul dl primar Ion Lungu şi preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, care au salutat prezenţa oaspeţilor străini şi au subliniat importanţa evenimentului, deoarece, prin acest festival, oraşul nostru se transformă, într-o „mică Europă” (aşa cum afirma dl primar Ion Lungu). După salutul dlui profesor Mihai Dimian, din partea Universităţii sucevene, a luat cuvântul dl profesor Viorel Ieremie, preşedintele executiv al Comitetului de organizare UNICA 2016, care a arătat că manifestarea urma să aducă pe ecranul cinematografului Modern „un adevărat regal de filme nonprofesionale şi noncomerciale, realizate de cineaştii amatori sau profesionişti în devenire, din ţările membre”.
A urmat discursul plin de savoare al lui Dave Waterson, preşedintele comitetului UNICA, care a fost întâmpinat cu exclamaţii de uimire şi încântare, întrucât distinsul oaspete purta cu mândrie un costum scoţian autentic, cu un kilt foarte pitoresc şi jartiere. El a vorbit despre importanţa cinematografiei, care are forţa de a sparge graniţele lingvistice, propunând un alt limbaj, limbajul universal al artei.
S-a desfăşurat apoi un spectacol folcloric ce a ilustrat bogăţia spirituală a Bucovinei, îmbinând armonios muzica şi dansurile tradiţionale româneşti, executate cu măiestrie de formaţia „Arcanul”, spectacol cu elemente ilustrând folclorul naţionalităţilor conlocuitoare, prezentate de formaţia de dansuri ucrainene din Bălcauţi.
Cel mai emoţionant moment a fost apariţia, pe metereze, a marelui Ştefan, gloriosul domnitor, care ne-a adresat celebrele cuvinte: „Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor!”. Discursul lui Ştefan, încadrat de cântecul solemn al trâmbiţaşilor din Vicov, a generat o puternică impresie nu numai asupra oaspeţilor, ci şi asupra celorlalţi invitaţi, oficialităţi şi presă.
În final, Ştefan cel Mare a dat mâna cu Dave Waterson, preşedintele UNICA, acest gest prietenesc punctând, în mod simbolic, legătura dintre popoare şi culturi, dintre trecut şi prezent.
Aşadar, sucevenii sunt invitaţi să devină parte activă a acestui proiect, prezenţi la activităţile ce se derulează în această perioadă la cinematograf, intrarea fiind liberă, în limita locurilor disponibile. Este o şansă de a viziona filme de calitate, de a ne lărgi orizontul, de a ne deschide spre cultură şi artă, spre valorile perene ale umanităţii.
Şi acesta a fost doar începutul !
Sâmbătă, 20 august, începând cu ora 10, la cinematograful Centrului Cultural „Bucovina” s-a desfăşurat prima zi de proiecţii de film din cadrul festivalului. România, Croaţia, Spania, Lichtenstein, Italia şi Marea Britanie au fost primele ţări ale căror filme au fost derulate pe marele ecran, spre încântarea publicului.
Pentru ca diversitatea limbilor vorbite să nu constituie un impediment în înţelegerea filmelor, proiecţiile au fost subtitrate în limba engleză. Discursurile reprezentanţilor delegaţiilor şi ale juriului au fost traduse în timp real, prin intermediul unor căşti, iar anunţurile organizatorilor se puteau auzi în limbile engleză, franceză şi germană.
Prima reprezentaţie cinematografică a fost cea a României. Pe ecran a rulat filmul ,,Sunetul Mării”, în regia lui Dan Hintergraber, despre un muzician român şi felul lui special de a se inspira, marea ţinându-i loc de muză. Emil Mateiaş a continuat seria filmelor româneşti cu proiecţia ,,Veritas”, a cărei temă fundamentală este flexibilitatea realităţii. Lumea este prezentată ca o proiecţie din colţul minţii lui Dumnezeu, ceea ce ar oferi şi oamenilor posibilitatea conceperii unei realităţi proprii, subiective.
Croaţia a fost următoarea ţară care prezentat proiecţii cinematografice, reuşind să se remarce prin scenariu şi regie de calitate. Au fost urmărite filmele ,,Wolf dance” de Jelena Oroz, ,,Flowers” de Judeta Gamulin, ,,Cabbage” de Zorko Sirotic, ,,Croatian virgin” de Suncica Ana Veldic şi Olga Budimir şi ,,Apocalypse” al grupului „Jeunesse”. Croaţii au abordat realităţi de mare impact, mizând pe teme precum boala şi sexualitatea. În filmul „Flori” de Judeta Gamulin, acţiunea se desfăşoară într-un salon de spital, a cărui atmosferă este demnă de „Pavilionul canceroşilor” al lui Soljeniţîn. Membrii a două familii îşi vizitează taţii internaţi. În timp ce membrii unei familii se ceartă din motive banale, cealaltă are o altă perspectivă. Diferenţa, din mai multe puncte de vedere, dintre cele două familii demonstrează că nici boala, nici moartea nu ţin cont de principii lumeşti. Florile devin, astfel, simultan, simbol al celebrării şi al înmormântării. Croaţia nu s-a remarcat numai prin tematică şi stil, ci şi prin tehnică. ,,Apocalipsa” prezentată de grupul Jeunesse este compusă din imagini create prin tehnica desenului în nisip.
Seria de filme a fost continuată de Spania, primul film vizionat fiind ,,Acabo de tener” de Javier Nevaro Montero, al cărui subiect surprinde contrastul între două perspective diferite asupra aceleiaşi realităţi. O fetiţă de 8 ani are un coşmar al cărui conţinut apare ca un vis frumos, privit într-o lumină nouă de o altă fetiţă, lipsită de posibilităţi materiale. În continuare au fost derulate filmele ,,Things I whished to do” de Gerardo de la Fuente Lopez, documentarul despre pescuit ,,Red Tuna Winds” de Alfonso O’Donnell, ,,Night Landscape” de Marta Ferreras Viruete, imprevizibilul ,,The quantum lighter” de Pau Escribano, ,,The whistler” de David Castro Gonzáles şi ,,Time thives” de Fran X. Rodriguez, care a impresionat prin asocierea inedită între timp şi simbolistica cercului.
A urmat apoi discuţia juriului referitoare la filmele vizionate. Juriul a fost format din Jacquelin Pante, preşedinte (Italia), şi Eugy Van Gool (Belgia), Pia Kalatchov (Elveţia), Ivan Kozlenko (Ucraina), Florin Paraschiv (România), Zuzana Skoludova (Slovacia), Stanimir Trifanov (Bulgaria), membri.
După pauza de prânz, a venit rândul Lichtensteinului să impresioneze prin talent cinematografic. Temele abordate se remarcă prin diversitate, de la o aventură a unor copii captivi într-o carte, din filmul lui Michael Baumeler, ,,Sesame, a strange book”, se ajunge la problema actuală a lumii, terorismul, prin filmul ,,WTF” în regia lui Arno Braendle. Puntea dintre cele două pelicule o constituie ,,The painter” de Rolf Leuenberger, care prezintă o nouă formă de artă contemporană, alcătuită din culori, forme şi cuvinte.
Nici regizorii italieni nu s-au lăsat mai prejos, aducând în atenţia publicului filme precum ,,Ruins” de Georgio Sabattini, o frumoasă discrepanţă între esenţă şi aparenţă ce o constituie ,,You can not hide” de Andrea Olindo Bizzarri şi ,,And now we dance” de Franco Fais. Un semnal de alarmă a fost tras de filmul ,,Countdown” de Rolf Mandolesi. În afară de coloana sonoră de calitate, proiecţia s-a remarcat şi prin mesajul puternic pe care îl transmite. Cadrul iniţial prezintă un copac, declarat monument naţional, şi continuă cu tăierea acestuia pentru a se construi o parcare. Mânuţele unui copil strâng la spate o bucată de lemn, ca într-o îmbrăţişare de despărţire.
Prestaţia Marii Britanii nu a fost o surpriză în ceea ce priveşte talentul cinematografic. Umorul nu a lipsit, spre deliciul publicului, în filmele ,,Blue” de Robert Lorrimer sau ,,Making progress” de Ray Grover, ambele referitoare la raportul între om şi tehnologie. Documentarul ,,In search of tigers” de Paula Webster a calmat spiritele, iar „The girl on the train” de John Roberts, ,,Greece is the Word” de Tim Stannard şi ,,Turning Tables” de Rebecca Staniforth au încheiat ziua într-o notă optimistă.
Astfel s-a desfăşurat prima zi a festivalului de film UNICA, o zi de bun augur pentru perioada ce avea să urmeze. O zi în care bucuria, teama, tristeţea şi surprinderea au cuprins publicul de la un film la altul, acesta făcându-se unul cu cinematograful, cu ecranul, cu scaunele. Şi acesta a fost doar începutul.
Dacă e duminică, începe Belgia
Duminică, 21 august, începând tot cu ora 10, s-a desfăşurat a doua zi de proiecţii de film. De această dată a venit rândul Belgiei, Germaniei, Austriei, Luxemburgului, Slovaciei şi al Olandei să impresioneze prin talent cinematografic.
Prima ţară care a prezentat filme duminică a fost Belgia. Ca o continuare a impresiei pozitive, imprimate de proiecţiile din ziua precedentă, Belgia nu a dezamăgit prin prestaţia sa; ba din contra. Au putut fi urmărite filme precum: „Symphony of Colours” de Kathelijne Desramault, „Elephant Seals of California” de Lucien Koulischer sau „Death Pencil” de Bernard Dublique. Programul Belgiei a fost închis de filmul tip documentar „No Man’s Land” de Marc Preschia, care, dincolo de partea strict informativă cu privire la viaţa oamenilor care înfruntă zăpada, a reuşit să marcheze printr-un interesant triunghi între frig, moarte şi dorinţa de a atinge scopul, de a învinge.
Seria de filme a fost continuată de Germania. Un amalgam de umor, filosofie şi realitate a ocupat ecranul pe care s-au difuzat următoarele filme: „The Main Thing is the Net” de Rainer Hofmann, „Proverbial Luck” de Dave Lojek, „Golden Ratio” de Lilith Queisser (Jeunesse), „…And That’s How it Happened” de Michaela Pfeiffer, „Tarek Chalabi” de Finn-Halvar Peters, „Guantanamo Baby” de Dieter Primig. Într-o notă la fel de ghiduşă şi captivantă ca cea în care Jean Pierre Jeunet îşi construieşte personajele în ,,Amelie”, începe Michaela Pfeiffer filmul „…And That’s How it Happened”. Savoarea scenariului stă în jocurile de cuvinte şi expresiile folosite. Ca mărturie a acestei atmosfere incitante, invocăm doar o scenă: El va rămâne orb după ce aruncat un ochi după Ea. Tot pe umor se bazează şi „Guantanamo Baby” de Dieter Primig, al cărui personaj ne aminteşte de Stewie din serialul animat ,,Family Guy”.
Austria şi-a făcut intrarea cu o introducere savuroasă în legătură cu un mit fundamental românesc, Dracula. În urma acestuia, s-au derulat filme precum: „The Windfarm” de Benno Buzzi şi „A Break” de Doris Dvorak.
După prânz şi după discuţia juriului au apărut pe marele ecran filmele din Luxemburg. Ele s-au remarcat prin cadre bune, mesajul fiind amplificat prin sunet. Bătaia pantofului pe podea, picioarele frecate unul de celălalt sau sunetul unei foarfece în aer sunt doar câteva din imaginile şi senzatiile cu o mare putere de sugestie, care ne-au marcat ziua. Filmele vizionate au fost: „The Woman Without a Face” de François Laurent, „Sawadee” de Vito Labalestra, „Skate to Nowhere” de Vito Labalestra, „Clic-clac” de Raphael Bollaerts & Jean-Baptiste Moisy, „The Bus Stop” de Sirvan Marogyi, „Matador” de James Chan-A-Sue şi Vito Labalestra.
Slovacia a fost următoarea ţară care a emoţionat publicul prin calitatea filmelor. Proiecţia „Shame” de Livia Havlícková a adus în prim-plan imagini despre situaţia dramatică a femeilor de la periferia societăţii. Coloana sonoră, întreţinută de vocea Lanei del Rey, şi subiectele tabu abordate au reprezentat punctele forte ale filmului. Din partea Slovaciei am putut viziona şi „Winter Day in Banksá Štiavnica” de Michal Ciz, „Darkness” de Adela Krizovenská, „Fling” de Laura Kocanová, „The Mountain”, „A Backpack and a Camera” (Part 2) de Stanislav Kovac sau „Stranger” de Kovac Matej, Gerald Gorondi, Matt hias Kasar, Patrik Ján Kovacs, Jana Janove.
A doua zi de proiecţii a fost încheiată de reprezentanţii Olandei. Ei au surprins atât prin scenariu, cât şi prin modul inedit în care exploatau contrastul dintre aşteptări şi realitate. Umorul din filmul „Family Reunion” de Marco Brunu s-a dovedit a fi o chestiune relativă, ce ţine de perspectiva din care este privit personajul. În cadru apare un bărbat hotărât să se sinucidă, care până la final decide ca nu el să fie ţinta, ci familia, care este învinovăţită pentru situaţia dezolantă a bărbatului. Olanda a mizat pe un soi de joacă cu mintea privitorilor şi în următoarele filme: „Mama” de José Bibián, „The Question” de Patrick Brouwers şi „Laura” de Vladimir Murtin. Dacă primul film a fost un documentar despre brânză – „Cheese, Cheese, Cheese” de Ben Carmiggelt –, ultimele au constituit finalul festinului artistic, desertul şi vinul.
Menţionăm că, începând cu data de 20 august, în fiecare zi, pe site-ul oficial al Festivalului UNICA, se postează fotografii şi articole în legătură cu desfăşurarea festivalului UNICA. Conţinutul paginii este rezultatul muncii tinerilor voluntari, elevi ai Colegiului Naţional ,,Petru Rareş”, care s-au mobilizat în această perioadă spre o cât mai bună organizare a festivalului de film.
Excursie în Bucovina
Oaspeţii au participat luni, 22 august, la o excursie în ţinutul Bucovinei, vestita „Ţara a Fagilor”. Obiectivele vizate au fost mănăstirile Voroneţ şi Moldoviţa, dar şi atelierul de ceramică din localitatea Marginea şi monumentul de la Palma. Trei autocare pline cu participanţi la festival, germani, englezi şi francezi, s-au îndreptat spre oraşul Gura Humorului. Dna profesoară Glaser Antonela, de la Colegiul Naţional ,,Petru Rareş” şi-a asumat rolul de ghid şi translator pentru francezi, iar pentru musafirii englezi şi germani acest rol a fost îndeplinit cu succes de studenţi ai Universităţii „Ştefan cel Mare “.
Primul popas a fost a Mănăstirea Voroneţ, perla Moldovei, supranumită şi „Capela Sixtină a Estului”. Liniştea, frumuseţea şi „taina” locului, dar mai ales sentimentul apropierii de Dumnezeu s-au dovedit a fi muze inspiratoare pentru cinefili, măicuţele întărindu-le sentimentul: ,,credinţa creşte puterea artei şi arta izvorăşte din credinţă”.
Apoi, participanţii au făcut un popas la pensiunea „Codrii Bucovinei”. Mâncarea tradiţională şi vinul românesc au fost apreciate cum se cuvine, iar atmosfera de petrecere a fost întreţinută de oaspeţii ucraineni, care au cântat balade şi cântece tradiţionale de petrecere.
Următoarul popas a fost făcut la Mănăstirea Moldoviţa. Maicuţele, cunoscătoare ale limbilor germană, franceză, engleză şi italiană, şi-au îndeplinit cu râvnă şi dragoste rolul de ghid, conducându-i pe oaspeţi prin incinta complexului monahal şi prezentându-le cu mândrie istoria acestui sfânt locaş. Vocea caldă a măicuţei care explica imaginile pictate pe zidul mănăstirii a luat forma unui scenariu de film religios, ce se derula pe ecranul minţii noastre, a vizitatorilor…
Excursia a continuat cu vizitarea pasului Ciumârna, unde este plasat monumentul de la Palma. Musafirii au avut posibilitatea de a cumpăra produse tradiţionale româneşti, în topul preferinţelor poziţionându-se mierea, siropurile naturale din fructe de pădure şi afinata. Reacţia străinilor la degustarea pălincii a fost absolut savuroasă. Meşterii şi negustorii au făcut încasări generoase de pe urma acestor delicii gastronomice.
Coborând pe acelaşi drum, printre peisaje ce generau exclamaţii de uimire şi încântare în rândul oaspeţilor, am ajuns la atelierul de ceramică din localitatea Marginea, singurul loc din Europa în care se fabrică ceramică neagră. Aici, oaspeţii au cumparat ulcioare, sfeşnice, vase pentru gătit delicioasele sarmale „înfundate” şi friptură la cuptor, vaze pentru flori şi chiar vase pentru ritualuri sacre. Excursioniştii au avut şansa de a vedea, în timp real, întregul proces prin care este creat un vas din lut, prin care materia se metamorfozează în artă.
Următorea oprire a fost făcută la „Popasul Bucovinei”, un loc de suflet al prinţului Charles, unde vizitatorii au fost aşteptaţi cu mâncăruri gustoase şi muzica Ansamblului Artistic ,,Ciprian Porumbescu”, care a încălzit atmosfera. Străinii nu s-au sfiit să se prindă într-o horă bucovineană, jucând „de mama focului”, astfel încât buna dispoziţie a fost la ea acasă.
Succesul minunatei excursii a fost marcat de aplauzele din final, pornite spontan, din partea tuturor participanţilor. Apoi au urmat un oftat, un zâmbet şi o şoaptă: „J’aime Bucovina!”.
ILEANA BOTEANU, ANDREEA PETROVICI
Foto : MAGDA ODOBESCU
Comentarii