Coca-Maria Udişteanu ne invită prin „Mirabile intersectări”, StudIs 2016, la o întâlnire cu obştea fălticeneană iubitoare de frumos. De la picii din grădiniţă la puştii de primară sau elevii de gimnaziu şi de aici la tineri, maturi sau vârstnici ce rezonează prin palpitul aceluiaşi crez.
Cu modestie străbate scriitoarea mirabile, minunate, fericite şi de neuitat drumuri din propria-i viaţă şi a celor din jur. O mixtură între amintire şi confesiune, aparente pagini de jurnal şi articole cu tematică diversă ce realizează în ansamblu fervoarea unei neostenite căutări de sine, dar şi a prezenţei angrenajului social în situaţii fericite sau în situaţii limită.
Redescoperim aceeaşi duioşie pentru universul ingenuu al copilăriei, aceeaşi atitudine cetăţenească izvorâtă din nevoia de dreptate şi adevăr, aceeaşi deschidere spre lume şi în special spre cea a făuritorilor de frumos, acelaşi cult al valorilor celor ce nu mai sunt între noi, aceeaşi stare de graţie în perceperea şi respirarea frumosului, aceleaşi norme de comportament ales în relaţiile interumane.
Coca-Maria Udişteanu se defineşte şi se redefineşte în raport cu cei din jur ca un suflet luminos şi frumos. Neuitare pentru cei din acelaşi neam – arhimandritul Dionisie Udişteanu ce-şi doarme somnul de veci la Mănăstirea Slatina şi Mircea Motrici, cel ce a făcut prima transmisie pe calea undelor de la Athos. Veneraţie pentru profesoara Virginia Stino care, la propunerea fostei sale eleve, a devenit, postmortem, Cetăţean de Onoare al municipiului Fălticeni. De asemeni, adânc respect pentru osteneala de-o viaţă a cronicarului fălticenean Eugen Dimitriu. O lacrimă printre gene pentru patriarhul sculpturii româneşti, Ion Irimescu. Cuvinte alese pentru educatoarele, învăţătoarele şi profesoarele alături de care a realizat pe versuri proprii, emoţionante spectacole de neuitat. Omagiu pentru confraţii slujitori într-ale cuvântului, Lenuţa Rusu şi Vasile Moroşanu, precum şi pentru dualismul jucăuş, novator şi profund al artei lui Gabriel Todică, căruia-i apreciază în mod deosebit, lucrătura din portretele fălticenenilor. Cu precizia reporterului descrie comoara adâncurilor de la Cacica. Cu prezenţa epistolară a unui alt timp, se adresează reverenţios şi profund celor ce i-au intuit prezenţa în peisajul literar local. Cu simţ al măsurii, cumpăneşte valorile cenaclului fălticenean, trăind cu bucurie sinceră emoţiile devenirii întru frumos.
Şi nu în ultimul rând, se cere reamintită zidirea în edificiul Copilăria Poeziei, de unde, o recunoaştere binemeritată amintită cu modestie: „am devenit laureată, alături de alţi participanţi, la Festivalul-Concurs de Literatură Rezonanţe udeştene, secţiunea Reportaj literar”.
Ca martor-scriitor se foloseşte de o anume strategie a scriiturii.
Coca-Maria Udişteanu este veşnic în luptă cu timpul şi prin rama acestuia îşi legitimează narativitatea. În textura cărţii, decupajele sunt fie din propria creaţie, fie glose pe marginea cărţilor, fie amintiri redate pe un ton confesiv, fie rememorări, fie articole, fie pagini de jurnal. Scriitoarea ia pulsul evenimentelor cultural-artistice privind dinăuntru pentru că cel mai bine se vede cu inima. Cascada de evenimente în care se implică este o cronică vie a atmosferei urbei. Semnalăm un urcuş din 2002 – Poezii de la bunica – prin abordarea altor genuri şi prin diversificarea mijloacelor narative: încercări critice, diaristică, reportaj, epistolă, articole şi, nu în ultimul rând, prezenţa vie şi activă la toate evenimentele din viaţa cetăţii.
O lectură fluentă, plăcută şi agreabilă, o carte de vacanţă ce ia pulsul cotidianului, o cronică vie privită prin hublou de un martor din proximitate care are marele merit de a emoţiona implicându-se, instruind şi convingând prin multitudinea faţetelor pe care ni le propune lecturii.
Aşteptăm şi alte mirabile intersectări care să afirme şi să confirme vocaţia sa scriitoricească.
Comentarii