Oriunde-ai merge pe pământul românesc vei întâlni meşteşugari care, în cea mai mare parte, duc meşteşugul din tată-n fiu. Pe de altă parte, sunt meşteşuguri ce se sting încet-încet şi, din păcate, trec şi-n uitare, astfel încât contemporanii noştri trebuie să facă ceva…
Consider că actualele târguri ale meşteşugarilor, care se organizează în diferite localităţi din ţară, sunt numai şi numai în folosul neamului nostru, contribuind şi la perpetuarea fiinţei noastre naţionale. Meşteşugurile nu pot fi perpetuate prin conferinţe, seminarii, mese rotunde sau simpozioane, ci, aşa cum se face de ceva timp, prin organizarea de târguri-expoziţii ale meşteşugarilor. Nu trebuie trecut cu vederea rolul şi contribuţia administraţiilor locale în organizarea acestora, dar şi în acordarea de facilităţi şi de sprijin concret participanţilor.
Sunt încă târguri la care taxele de participare îi sufocă, pur şi simplu, pe participanţi. La unele, printre adevăraţii meşteşugari se strecoară şi falşi meşteşugari, care sunt simpli comercianţi. Pe ei nu-i interesează perpetuarea unui anumit meşteşug, autenticitatea produselor pe care le comercializează, ci numai banii, banii, banii… Tocmai de aceea rolul asociaţiilor meşteşugarilor este enorm. La aceste târguri-expoziţii trebuie să fie primiţi numai adevăraţii meşteşugari, recomandaţi de asociaţiile lor profesionale! Şi la târgurile din Bucureşti, Suceava sau Rădăuţi, pe care le-am vizitat, am întâlnit meşteşugari care mi-au spus: „Îl vedeţi pe cutare? S-a întors de la turci cu marfă proaspătă şi-o vinde mai ieftin la noi, pentru că ei nu produc, ci cumpără foarte ieftin de acolo. Ei vând ii făcute în China, ceramică produsă în Ungaria sau Bulgaria, dar spun cumpărătorilor că marfa lor este din România, din centrul…”. Noi semnalăm situaţia, dar factorii decidenţi sau organizatorii să ia măsuri. Nu se mai poate continua aşa, pentru că meşteşugurile autentice riscă să dispară!
Am admirat organizarea de la târgurile meşteşugăreşti din Cişmigiu, Suceava şi Rădăuţi: ireproşabilă. Mi s-au povestit multe despre moştenirea meşteşugurilor, procurarea dificilă a materiilor prime, despre greutăţi în vinderea produselor, sufocarea de către aşa-zişii meşteri populari, concurenţa neloaială din partea acestora etc.
La recentul târg al meşteşugarilor de la Suceava am admirat standul de prezentare al Mănăstirii Dragomirna. N-am avut nevoie de explicaţii suplimentare. Produse apicole de toate categoriile, gamă variată de dulceţuri şi creme. Toate realizate de obştea mănăstirii, în laboratorul acesteia. Materiale folosite: ceară, miere de albine, ulei de măsline, mere, fructe de pădure, plante medicinale. Totul natural!
O diversitate de obiecte confecţionate din lemn de diferite esenţe încântă privirea spectatorului, obiecte executate din os (Ferenc Szileszter, Odorheiu Secuiesc); obiecte realizate din pănuşi (Arpad Belint); jucării realizate din lemn (Zoltan Bedu, Odorheiu Secuiesc), jucării din lemn, pâslă şi resturi textile (Demeter Micloş şi Anastasia Koto). Ceva deosebit au prezentat Mihaela şi Constantin Martin din Dorohoi, miniaturi din lemn în sticle de diferite dimensiuni. Costume populare am văzut la mai multe chioşcuri, precum şi obiecte variate din lemn. Dar au cam lipsit obiecte executate din piele. Iar meşteşugari din zona Bucovinei au fost puţini…
Am aflat că meşteşugarii menţionaţi mai sus au participat la târguri din Germania, Slovacia, Bulgaria, Ungaria, SUA, Belgia, Franţa, Austria, Polonia, Rusia. Au specificat că-n România participă, pe cât posibil, la toate târgurile, iar la Suceava nu absentează.
M-am oprit îndelung la câteva standuri, pentru că obiectele prezentate nu mă lăsau să trec mai departe. Este vorba de standurile unor bucovineni: Maria Galan – costume populare, icoane, ouă închistrite; Florin Bejinar – icoane; Ghiţă şi Doina Olenici – jucării din lemn, Mihai Cârdei – opinci.
Reprezentanţi ai organizatorilor am întâlnit, chiar de la prima oră, destui. Forfoteau peste tot. Printre ei, Violeta Enea, şef de serviciu la Muzeul Etnografic Bucovina, care, la insistenţele mele (deoarece avea de lucru până peste cap), mi-a declarat: „Am invitat peste 100 de meşteşugari din ţară şi de peste hotare. S-au prezentat 85 de meşteşugari din ţară şi niciunul din ţările vecine. Mă bucur c-au venit reprezentanţi din toate meşteşugurile. Nu-i adevărat că parcurg cam 100 km/zi, după cum aţi afirmat, dar să ştiţi că sunt multe lucruri de pus la punct şi probleme de rezolvat. Am norocul că lucrez cu o echipă de oameni minunaţi. Sper că dl director al muzeului, Constantin-Emil Ursu, să fie mulţumit, la final, şi de organizarea şi desfăşurarea acestei ediţii.”
Una peste alta, o nouă ediţie foarte reuşită a Târgului Meşteşugarilor Suceava – 2016, ediţia a XXI-a. Vremea a ţinut cu noi, meşteşugari au venit de pe tot cuprinsul ţării, au adus obiecte foarte interesante; spectatori şi cumpărători au fost destui. Sperăm că după închiderea târgului meşteşugarii au putut constata că vizitatorii au cumpărat destule obiecte, pentru ca deplasarea să se fi concretizat şi în ceva realizări băneşti. Felicitări organizatorilor !
Text şi foto: prof. GH. DOLINSKI
Comentarii