Acestea au fost cuvintele care au încheiat ediţia a III-a a Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru, cuvintele unui copil de 8 ani care a vrut şi a văzut aproape toate piesele şi a participat activ la conferinţele cu şcolile de teatru, ulterioare spectacolelor.
Duminică, ultima zi cu reprezentaţii a festivalului, a fost o zi încărcată pentru organizatori, participanţi şi public – două conferinţe, două spectacole, dintre care unul jucat de două ori. Duminică a fost rândul Departamentului de Arte din cadrul Universităţii din Craiova şi Departamentului de Artă Teatrală al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu să încânte publicul sucevean cu spectacolele lor.
„Regele Lear” de W. Shakespeare, jucat de cei de la Craiova, a intrigat publicul şi a stârnit o gamă diversă de reacţii, de la nedumerire la extaz. Tinerii actori şi-au asumat roluri foarte grele şi au ales să le interpreteze într-o manieră şi mai dificilă, fiind pe rând actori şi mânuitori de marionete. Un experiment solicitant pe un text greu i-a făcut să-şi exploreze capacităţile şi să-şi descopere limitările, pentru a avea un nou punct de plecare în procesul de desăvârşire. Entuziaşti, au participat la conferinţa de luni, au primit aprecierile şi criticile cu deschidere şi s-au arătat doritori să participe şi la alte ediţii.
„Viaductul”, de Háy János, în regia Ancăi Bradu, aducând spectatorul pe scenă şi actorii în mijlocul publicului, a fost un spectacol emoţionant. Munca actorilor cu textul, cu ei înşişi, cu personajele, cu istoria lor s-a tradus pe scenă într-un spectacol foarte bine închegat, complex, jucat cu naturaleţe şi fără efort. „Viaductul” în interpretarea sibienilor a fost o lecţie de disciplină, de actorie şi de viaţă.
Ediţia a III-a a Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru s-a încheiat şi juriul a acordat premiul publicului ex aeqvo spectacolelor (în ordinea în care s-au jucat în festival) „Incendii”, de Wajdi Mouawad – Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti şi „Istoria filosofiei spusă de un muntean”, de Jozef Tischner – Şcoala Naţională Poloneză de Film, Televiziune şi Teatru.
Festivalul Internaţional al Şcolilor de Teatru nu este o competiţie, nu există câştigători şi învinşi, cel mai avantajat şi recompensat fiind publicul, prin experienţele, emoţiile şi noutăţile pe care le-a trăit.
Comentarii