După 50 de ani, din nou împreună

Acum 50 de ani, promoţia 1966 din cadrul Liceului din Siret (fosta Şcoală Medie Mixtă Siret) îşi încheia studiile liceale.

Trecut-au 50 de ani… Patru dintre foştii liceeni, şi anume Vasile Perpeliuc, Teodor Haucă, Rodica Turleanu şi Mihai Ungureanu, au depus eforturi uriaşe pentru a descoperi adresele foştilor colegi de la cele trei clase paralele, a XI-a A, a XI-a B, a XI-a C, şi să-i contacteze.

Reîntâlnirea a avut loc la fostul liceu, actualmente Şcoala Gimnazială „Petru Muşat”. A urmat slujba de pomenire la Biserica Sf. Ioan Botezătorul, după care s-a participat la ora festivă.

Din păcate, majoritatea foştilor profesori au trecut la ceruri, iar cei trei în viaţă: prof. Areta Dandea, prof. Marin Salahub şi prof. Emil Barbu, din motive obiective, n-au putut participa.

Din luările de cuvânt: prof. Vasile Perpeliuc: „A sosit şi ziua mult aşteptată, ziua în care promoţia 1966 a Liceului din Siret şi-a dat întâlnire după 50 de ani de la absolvire. Dragi colegi, pentru câteva clipe să încercăm să dăm timpul înapoi, căci a trecut parcă prea repede. Erau nişte ani frumoşi, eram tineri şi avizi în a acumula cât mai multe cunoştinţe. Este un prilej să depanăm amintirile, momentele deosebite petrecute în anii tinereţii, tinereţe nevinovată. Cunoştinţele acumulate aici ne-au ajutat enorm în devenirea noastră ulterioară. Profesorii au fost foarte exigenţi, dar drepţi.

Colega noastră Viorica Seniuc ne-a făcut o surpriză plăcută, dăruind fiecăruia broşura «Mărturii şi trăiri duhovniceşti: „Pe urmele DOMNULUI IISUS HRISTOS – FIUL LUI DUMNEZEU“ în Ierusalim 17-23 august 2009». Mulţumim din toată inima! Am uitat să specific faptul că Viorica Seniuc este autoarea minunatei broşuri.

Vreau să mulţumesc tuturor colegilor care au venit la această întâlnire de suflet. Închei prin a spune: „Vivat academia, vivat profesores!”

Dl Teodor Haucă: „Mă înclin în faţa acestei instituţii în care ne aflăm şi care m-a format pentru viaţă. Mă bucur mult să vă revăd. Datorită pregătirii foarte bune în liceul din Siret am urmat o facultate, am avut funcţii de conducere, o experienţă de muncă în străinătate. Am cochetat un pic şi cu politica, fiind senator, ocazie cu care am ajutat foarte mulţi oameni. Cum faptele bune nu rămân nepedepsite, am avut de tras ponoase. Dar asta nu mă face să mă opresc în a face bine.”

Viorica Seniuc: „Mulţumesc colegilor care au făcut posibilă această întâlnire.

M-a mişcat şi m-a emoţionat până la lacrimi momentul festiv al întâlnirii şi revederii din faţa liceului, cu flori şi fotopliant. Sunt fata care a stat în banca întâi din faţa catedrei în anii liceului, chiar din satul natal Cândeşti ucrainean, iar în prezent cadru didactic pensionar, vieţuind în oraşul Botoşani“.

Aurica Pomparău: „Sunt foarte bucuroasă că s-a organizat această reîntâlnire între liceenii de acum o jumătate de secol. Este meritul organizatorilor, cărora le mulţumesc din tot sufletul. Am terminat chimia la Iaşi şi am lucrat ca cercetător la un institut din Ploieşti. Ca şef de departament am coordonat un colectiv de cercetare.”

Silvia Costiuc: „Mă bucur foarte tare că am revenit la liceul meu drag. Sunt profesor de istorie la Roman. Am lucrat cu mult drag şi pasiune, având în vedere că istoria a fost materia mea preferată. Propun să ne reîntâlnim mai des.”

Prof. univ. dr. ing. Viorel Ungureanu: „După absolvirea liceului am susţinut admiterea la Facultatea de Mecanică, secţia T.C.M., din Iaşi, pe care am absolvit-o în 1971. Fiind repartizat la Întreprinderea de Avioane din Bacău, am lucrat ca inginer proiectant în domeniul utilajelor, sculelor şi dispozitivelor pentru construcţii aeronautice. După 8 ani (în 1978), am trecut în învăţământul superior, unde am trecut prin toate gradele didactice, până la cel de profesor universitar la actuala Universitate “Vasile Alecsandri” din Bacău. În 1996 am obţinut doctoratul în domeniul “Rezistenţa materialelor, elasticitate, plasticitate” în cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti.

Ca urmare a activităţii de cercetare au fost realizate brevete de invenţie şi publicate numeroase lucrări, inclusiv peste hotare, la Jena – Germania, Sevastopol – Ucraina, Chişinău – R. Moldova. Fiind pensionar din 2013, în prezent mă ocup de descifrarea unor texte vechi din limba geto-dacă, din conţinutul tăbliţelor de la Sinaia, cu lucrări prezentate la Alba Iulia, Bacău, Iaşi, Chişinău, Bucureşti ş.a.”

Viorica Axeniuc: „Mă alătur celor care au adresat mulţumiri organizatorilor. Efortul lor a făcut posibilă revederea noastră după jumătate de secol de la absolvirea liceului. Şi acum consider că a fost perioada cea mai frumoasă din adolescenţa noastră, motiv pentru care gândurile mele se îndreaptă către cei care ne-au educat şi ne-au pregătit pentru viaţă. Merită toată consideraţia noastră. În această perioadă am urmat cursurile Facultăţii de chimie industrială din Bucureşti, după care am lucrat în industrie până în 2006, când m-am pensionat. În plan personal, sunt căsătorită, am un singur copil, care este profesor de biologie, şi un singur nepot, student. Sper să ne revedem sănătoşi, antamăm bunăvoinţa organizatorilor să ne reunească.”

Rodica Artemisa Ivanciuc: „Dragii mei colegi, eu am avut o evoluţie atipică. Nu mă pot lăuda cu copii, nepoţi sau soţi… După cum ştiţi, nu am strălucit la şcoală, nu mi-au plăcut lucrurile impuse. Neavând talente marcante, mi-am ales meseria prin eliminarea profesiilor pentru care nu aveam chemare, aşa am ajuns să urmez ştiinţele economice la ASE Bucureşti. După ani, am recunoscut că a fost cea mai potrivită meserie pentru mine.

 M-au interesat mereu lucrurile ascunse vederii fizice (un gânditor a spus “lucrurile de valoare nu se pot vedea cu ochii fizici, ci doar cu inima”). Astfel, toate obiectivele ce mi le stabileam cu raţiunea, conform idealurilor sociale, îmi erau deturnate printr-o ghidare invizibilă. Acum, după ani de bilanţ, pot defini că erau alegerile sufletului, că erau direcţionate “de Sus”. Toate obstacolele, toate coincidenţele “norocoase”, toate soluţiile surprinzătoare apărute în viaţa mea m-au învăţat că adevărata trăire este din inimă şi nu din minte. Şi hotărârile luate cu inima sunt cele care ne înalţă, ne rafinează ca oameni, ne duc pe calea Adevărului şi a Păcii. De aceea doresc să transmit tuturor (mai ales celor care educă copii) acest adevăr. Nicio hotărâre luată cu inima nu aduce regrete. Gândind şi acţionând prin filtrul inimii nu putem purta războaie, nu putem fi nedrepţi, nu putem greşi faţă de semenul nostru. Aceasta e esenţa a ceea ce am învăţat în această viaţă.”

Promoţia 1966 a terminat după promoţie mea (1965). I-am cunoscut destul de bine pe toţi. Majoritatea au terminat şcoli înalte, asta datorită exigenţei profesorilor şi dorinţei de a învăţa a tinerilor liceeni. Doresc tuturor să se întâlnească la 60 de ani şi pe mai departe! Sănătate şi pensie lungă! Consăteanului meu, prof. Vasile Perpeliuc, autorul întâlnirilor de până acum, îi urez să fie activ şi pe mai departe.