A venit vacanţa…

…Dar nu cu trenul din Franţa. Vacanţele care veneau cu trenul erau altfel şi copiii erau altfel. Vacanţa avea alt parfum, altă muzică. Dacă plecai la bunici, cu inima îndoită că prietenii tăi rămâneau la bloc, îţi trecea imediat ce ajungeai acolo şi regăseai alţii. Ţi se deschideau alte lumi, alte posibilităţi, alte aventuri. Statul pe uliţă, jocuri vechi sau proaspăt inventate, atunci, pe loc, în funcţie de ce aveai la îndemână şi unde voia imaginaţia să te ducă. Supărări temporare care treceau mai repede decât o ploaie caldă de vară. Scrisori către cei rămaşi acasă sau la adresele bunicilor, care oricum ajungeau cu întârziere…

„Raţele şi vânătorii”, „Elasticul”, „De-a v-aţi ascunselea”, „Ţară, ţară vrem ostaşi”, „Flori, fete şi băieţi”, „Melodii sau cântăreţi”, ”„Şotron”, „Urmărire” şi câte altele… Au rămas undeva în amintirile noastre, în emoţiile noastre.

Copiii de azi nu se mai joacă în faţa blocului de dimineaţă până seară, nu mai aleargă o minge obosită şi bătrână, care nici nu prea sărea şi nici o formă foarte concretă nu mai avea. Nu se mai roagă de primul părinte care îndrăznea, o dată cu lăsarea serii, să-şi cheme odrasla în casă, să-l mai lase un pic, măcar să termine jocul ce l-au început. Copiii de azi nu se mai duc în faţa blocului să strige din toţi rărunchii pe unul sau pe altul, sau poate chiar un părinte mai aspru care nu-şi lăsa puiul afară decât în urma unor rugăminţi înduioşătoare sau agasante (după caz).

Astăzi au telefoane, au tablete, tot felul de gadgeturi prin care comunică, se anunţă, îşi dau like-uri, îşi dau accept sau se ignoră. Astăzi, ieşitul afară înseamnă altceva. Ieşitul afară înseamnă să mergi în parc cu cineva care să te supravegheze, să-ţi iei tehnologia cu tine, să compari, să vrei totul şi să nu te mai bucure nimic.

E drept că în faţa blocului e periculos, că sunt maşini, că nu ai unde să te joci, că spaţiile verzi unde altădată ne puneam păturile şi făceam corturi şi cazemate nici nu mai există…

Au dispărut genunchii juliţi şi ascunşi de ochii părinţilor (că altfel te luau în casă şi nu mai primeai bilet de ieşire), au dispărut strigătele vecinilor mai puţin toleranţi cu hârjoneala gălăgioasă a copiilor, au dispărut spectacolele pe care copiii le improvizau în scara blocului, visându-se vedete…

Taaaantiiiiii mama lu’ Neluţu! Taaaantiiiiii mama lu’ Neluţu! Îl lăsaţi pe Neluţu să iasă afară?

 Avion cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbor…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: