Între ziduri măreţe, încărcate de istorie, locuitorul cetăţii, ca şi pelerinul venit de departe, trăieşte sentimente înălţătoare când păşeşte, plin de pioşenie, pe dalele Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Ocrotitor al fostei cetăţi de scaun a Moldovei, sfântul polarizează, an de an, în curtea devenită neîncăpătoare, mii de credincioşi veniţi din toate colţurile ţării…
Lor, ca şi rugătorilor suceveni la sfintele moaşte, le dedic un poem pe care îl consider semnificativ pentru aceste zile.
Sfântul Mare Mucenic de la Suceava
Ni se deschide Cireşar
Cu Sfântul Mucenic Ioan
Cel Nou, din urbe de Suceavă,
Din inimi să-i aducem slavă!
Falnic stejar creştinătăţii,
Demolator păgânătăţii,
În grele chinuri s-a topit,
Cunună-n cer a dobândit.
Nu s-a plecat credinţei otomane.
Cu-ochii înspre cer strivea pe crudele satane
Ce trupu-n lanţuri i-au legat
Şi-n temniţă l-au aruncat.
La cazne pus pentru Hristos
Sufletul i-a înflorit frumos;
Din trupu-i sânge şiroia,
Gura pe Domnul lăuda.
Târât de-un cal fugind ca vântul,
Sângele său roşea pământul.
De sabie, apoi, capul căzu…
Şi-aşa Sfântul se petrecu.
Stâlpi grei, de foc, până la cer,
Bărbaţi în alb – veşnic mister,
Înconjurară trupu-n noapte
Cinstind, măreţ, cumplita moarte.
Mânat de dragostea-n Hristos
Prin patimă, la raiul luminos
Ai fost urcat de pe pământ, ferice,
O, Sfinte Mare Ioane, Mucenice!
CONSTANTIN HLUŞNEAC
Comentarii