> Victoria albanezilor din ultimul meci al Grupei A a reprezentat cea mai ruşinoasă înfrângere pentru reprezentativa noastră
Revenirea reprezentativei de fotbal a României în fazele finale a competiţiilor fotbalistice interţări a oferit un balon de oxigen suporterilor ajunşi în pragul exasperării cu ratările consecutive ale calificărilor ediţii la rând. Cu mic cu mare, românul iubitor de fotbal şi-a căutat prin dulap tricoul uitat, cu însemnele naţionalei, fularul tricolor şi basca cu România şi a început din nou să viseze frumos. Să spere la o dăruire totală din partea tricolorilor în arenele franceze. Să creadă laudele jucătorilor naţionalei la adresa capacităţii reprezentativei noastre de a accede în fazele superioare ale competiţiei. Să îndrăznească să considere că locul nostru este din nou printre cei buni. Au spălat tricoul şi l-au călcat corespunzător, au scuturat fularul şi basca de praful strâns de peste ani, au făcut până şi un imn, iar mii dintre ei şi-au cumpărat şi bilete, deloc ieftine, pentru a fi alături de „ai noştri” chiar în Hexagon. Au sperat frumos până la primul fluier al arbitrului. Am căzut într-o grupă mai mult decât accesibilă, pe care alte reprezentative din Europa şi-ar fi dorit-o la culme, am avut în premieră şi meciul de deschidere, dar am avut şi o prestaţie lamentabilă pentru a nu o cataloga drept jalnică. Jucătorii naţionalei de fotbal a României, în frunte cu domnul general, au reuşit să transforme tot ce era speranţă în inimile suporterilor în zeamă de pelin. Şi după fiecare meci susţinut în Grupa A a Euro 2016 am fost obligaţi să înghiţim guri mari din acest lichid. Credeam că întâlnirea cu reprezentativa Franţei îi va lumina gândurile lui Tata Puiu, iar partidele cu formaţiile Elveţiei şi Albaniei ne vor aduce punctele necesare pentru trecerea de faza grupelor. Calcule făcute de Anghel Iordănescu şi elevii săi chiar de acasă, înainte de a se sui în avionul de Paris. Răspunsul staffului tehnic, dar şi al jucătorilor reprezentativei noastre, după prima partidă, a fost însă total opus şi, la final, jignitor pentru suporterii care au crezut până în ultima clipă. Meciul de duminică cu Albania a fost „cireaşa de pe tort”, unul care ar trebui aruncat în faţa selecţionerului şi a echipei sale, poate astfel se vor trezi la realitatea fotbalului actual. Imediat după meciul de duminică noapte, Tata Puiu declara că atât s-a putut pe moment, dar, cu siguranţă, trebuie să recunoaştem că „atât” este valoarea actuală a naţionalei noastre. Vinovaţi nu sunt doar jucătorii care, speriaţi poate de mâncărurile din bucătăria franceză care le-au căzut greu la stomac făcându-i să simtă o stare de oboseală accentuată chiar şi după trei zile de pauză între meciuri, de abia au aşteptat să revină în ţară pentru un „binemeritat” concediu stropit din belşug cu berea aferentă micilor perpeliţi pe grătar. Nu, nu sunt doar ei vinovaţi, ci şi noi, suporterii, oamenii care se încăpăţânează să creadă că totuşi se mai poate, cei care mai au curajul să strige „Hai România!”. Şi presa. Şi asta pentru că îi lăudăm pe jucători când reuşesc o pasă, când smulg un corner sau când efectiv reuşesc să facă 50% din ceea ce ar trebui. I-am obişnuit pe „ai noştri” să-i facem vedete pentru nimic şi să se creadă vedete fără să merite acest lucru, gândindu-se doar la foloase financiare cât mai mari, chiar şi fără rezultate, iar acum plătim preţul cuvenit. Suntem şi noi vinovaţi şi o merităm!
Cu jucători care nu se găsesc pe teren şi refuză să alerge după mingile care nu le-au venit exact pe picior ori pe care le-au pierdut chiar ei şi cu un portar cu mâini de plastilină căruia trebuie să-i mulţumim pentru trei din cele patru goluri primite, România a încheiat Grupa A pe ultima poziţie, cu doar un punct smuls cu greu şi mult noroc în partida cu Elveţia. Nici măcar cei opt jucători anunţaţi de selecţioner că sunt fără contracte în momentul de faţă nu au înţeles că Euro 2016 este o şansă de afirmare sigură şi de obţinere, în urma prestaţiilor, a unor angajamente clare şi profitabile. Franţa, cu 7 puncte obţinute, şi Elveţia, cu 5, merg mai departe, iar surprinzătoarea Albanie speră. Noi am revenit cu picioarele pe pământ, unul uscat, fără rezultate, dar cu multe aere de vedetă. Tricolorii şi-au pus coada între picioare şi îşi fac bagajele pentru a reveni în ţară. Suporterii au dezbrăcat tricoul cu însemnele naţionalei şi au dat jos fularul tricolor. Le-au aruncat din nou în dulap şi nu ştiu dacă le vor mai scoate. Au scuipat de ciudă, în praful naţionalei, şi s-au întrebat cu jumătate de gură: oare se putea şi mai rău?
Comentarii