Învăluit în lumina blândă a soarelui de vară, municipiul Rădăuţi îşi strânge străzile către şcolile gimnaziale, acele clădiri în care astăzi bucuria încheierii unui ciclu de viaţă este strâns îmbrăţişată cu durerea despărţirii de colegii şi de profesorii alături de care au parcurs această spinoasă porţiune de drum. În pâlcuri dese, cu buchete cochete de flori în mâini şi-mbrăcaţi de sărbătoare, copii şi adulţi merg cu paşi grei către şcoala unde-i aşteaptă clipa „Bunului rămas”.
Curtea Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu”, tristă în lumina cenuşie a dimineţii, se colorează ca un tablou magic pe măsură ce absolvenţii claselor a VIII-a, însoţiţi de părinţi, păşesc cu paşi de plumb într-un spaţiu atât de familiar până acum, dar devenit atât de străin în această ultimă zi de gimnazişti. Intrarea cadrelor didactice alungă rumoarea ce-a stăpânit până atunci curtea şcolii, iar glasul tremurând de emoţie al doamnei diriginte Gabriela Sascău devine punct de sprijin pentru privirile tuturor, părinţi şi copii.
În cuvinte puţine, dar vibrând de magia clipei, doamna profesoară menţionează că adevărul afirmat de Albert Einstein, „Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate”, se regăseşte în sufletul fiecărui dascăl de-a lungul carierei sale, dar mai ales în momente ca acesta, când o nouă generaţie păşeşte pragul dintre două vârste şi se pregăteşte să înfrunte necunoscutul spre a-şi împlini destinul.
În acordurile marşului triumfal din „Aida” de Verdi, diriginţii claselor gimnaziale – Gabriela Sascău, Adrian Grosari, Luminiţa Sarcinschi/ Mădălina Strugariu – îşi însoţesc copiii la locurile rezervate fiecărei clase, unde sunt aşteptaţi de doamnele învăţătoare Silvica Rusu, Mihaela Nistor, Veronica Maftei şi Georgeta Safriuc; locuri ce trasează imaginea unei superbe flori a cărei dezvoltare a fost ocrotită de toţi pe parcursul celor opt ani. Imaginea superbă a unei flori de nu-mă-uita se conturează pe fundalul azuriu. Din fiecare grup se desprinde câte o floare: Teofana Vatamaniuc, Paula Zaharie şi Andrei Cusiac, care preiau dirijarea programului dedicat acestui moment festiv.
Din piepturile tinere se înalţă către cer ritmurile imnului tinerimii studioase, „Gaudeamus igitur”, ca un prolog la carierele ce li se conturează odată cu ieşirea din spaţiul fără de griji al copilăriei, după care reprezentanţii claselor – Hunceac Iuliana (a VIII-a A), Moroşan Otilia (a VIII-a B) şi Gherasim Teodor Samuel (a VIII-a C) – îşi rostesc tradiţionalul discurs de mulţumire adresat educatorilor, care le-au trasat drum spre lumină, şi părinţilor, fără de al căror sprijin n-ar fi izbutit. Ciotău Alexandra, Halus Maura Elena, Gafencu Beniamin predau cheia şcolii absolvenţilor claselor a IV-a, cei care le vor lua locul în bănci şi-n inimile dascălilor, după care profesorii, în frunte cu directorul şcolii, profesorul Ilie Romaniuc, şi părinţii le binecuvântează drumul către succes prin cuvinte calde şi pline de înţelepciunea omului care cunoaşte asperităţile formării.
Ca răspuns, absolvenţii îşi unesc energiile pentru a-şi transmite regretul după ceea ce-a fost, dar şi speranţa în viitor: „Bună, prieteni, acum/ Ajuns-am la capăt de drum,/ Nu ştim ce va fi mai departe,/ Nici de ce vom avea parte,/ Noi ştim că trecutul s-a scris,/ Şi drumul ne este deschis./ Spre piscuri zburăm, purtaţi de un vis/ Şi credem că totul ne este permis./Ţinem în mâini ca-n hotar/ «Trecutul» şi «mâinele»-n dar./ Nu regretăm, nu oftăm,/ Ci toţi, împreună cântăm: …Prin muncă şi zâmbet răzbit-am mereu/ Şi nici de acuma nu ne va fi greu/ Să trecem prin viaţă cu suflet senin,/ S-ajungem acolo unde voim”.
În timp ce, spre cer, urcă şovăitoare zecile de baloane colorate care poartă către Dumnezeu ruga acestor tineri încrezători în destinele lor, în drumul de lumină ce li se deschide odată cu încheierea ciclului gimnazial.
Comentarii