Formaţia cu numele „Păstrătorii tradiţiilor”, din Marginea, este condusă de dascălul de la Parohia ortodoxă nr. 1. Ea nu-şi desfăşoară activitatea sub egida unei instituţii culturale. Un simplu dascăl de biserică – Aurel Halip – a strâns în jurul lui un grup de localnici şi a pornit la treabă. I-am admirat într-un spectacol dat de Crăciunul din celălalt an în curtea gospodarului Gheorghe Buliga, am stat de vorbă cu ei şi-am stabilit să ne mai întâlnim. Şi ne-am reîntâlnit. Din întâlnirea noastră a luat naştere acest articol.
– Cum v-a venit ideea de a pune bazale unui grup folcloric numit „Păstrătorii tradiţiilor” ?
– Am stat mult timp deoparte, am observat şi-am constatat că în Marginea sunt obiceiuri aşa de frumoase, cum n-are nimeni, pe toată durata anului. Pe baza acestei constatări am pornit la formarea unui grup folcloric. De cântece bătrâneşti, patriotice, cântece foarte vechi. Pe multe dintre ele le-am cântat când eram noi tineri şi pe care le-am preluat de la bătrânii noştri. Ţinem mult şi la portul nostru naţional şi-l ducem mai departe. Dacă uităm portul nostru naţional cu ce ne mai mândrim şi ce transmitem urmaşilor noştri? Şi, dacă ne uităm şi tradiţiile strămoşeşti, uităm şi credinţa… Atunci încotro ar lua-o neamul nostru ?
– Ce v-a-ndemnat să intraţi în acest grup tradiţional? Întrebarea am adresat-o câtorva membri ai grupului.
„Tradiţiile comunei noastre şi ale Bucovinei. Mulţumim bunului Dumnezeu că putem merge înainte.” (M.T)
„Fiind mai aproape de credinţă, văzând interesul domnului Aurel Halip, conducătorul grupului, am venit şi eu şi voi veni atât timp cât voi putea.” (I.H.)
„Îmi plac mult obiceiurile şi cântecele şi doresc să contribui şi eu la păstrarea lor.” (G.B.)
„Şi eu iubesc foarte mult cântecele patriotice, religioase, populare şi obiceiurile strămoşeşti pe care vreau să le practic şi să le transmit urmaşilor.” (Tr.M.)
„Tot ce facem aici îmi aduce o mare bucurie în suflet. Chiar dacă sunt mai tânăr decât ceilalţi membri ai grupului, sunt onorat că m-au primit în acest grup de tradiţie. Voi fi bucuros dacă şi urmaşii mei se vor înscrie şi vor veni la repetiţiile acestei formaţii”. (C.J.)
„Merg des la biserică, unde-am aflat că domnul Halip înfiinţează un grup pentru păstrarea tradiţiilor din Marginea şi m-am înscris şi eu. Vreau să contribui la ducerea mai departe a tradiţiilor strămoşeşti din Marginea şi din Bucovina.” (V.GH.)
– Cine v-a-ndemnat să înfiinţaţi formaţia?
– Am strâns în jurul meu, fiind dascăl la biserică, un grup de oameni bătrâni, din păcate acum nu mai trăiesc, care erau de peste 80 de ani, până la mine, care eram cel mai tânăr. După urcarea acestora la Cer, am stat de vorbă cu mai mulţi cetăţeni, în primul rând în vârstă, care-au acceptat să intre în acest grup. Ei cântau în corul bisericii, lucram cu ei în calitate de dascăl, aşa că-i cunoşteam foarte bine. Mi-aduc aminte că atunci un creştin-ortodox mi-a dat o cărticică cu cântece şi-am început cu acelea.
– Dar când aţi apărut prima dată pe scenă, în faţa mărginenilor?
– Prima dată am ieşit în faţa oamenilor cu câteva colinde, în 1993. Am trecut apoi şi la tradiţii bătrâneşti. Încet-încet am învăţat „Capra, „Ursul”, „Cerbul” şi „Haiducii”. Acum avem mai mulţi tineri în formaţie. Suntem 15 membri. De sărbători mergem pe la casele mărginenilor, uneori chiar şi-n satele din jur. Cum ne ajunge timpul.
Dar am fost mai mulţi, unii dintre ei urcând la Cer. La început am fost chiar şi 24 în formaţie. Aşa erau Constantin Geană, Gheorghe Mihăilescu a lui Ion, Nicolae Maloş, Gavril Hriţcan, Arcadie Ghivici, Vasile Curea (ne ducea cu căruţa cu cai), Ioan Pintea. Dintre primii mai trăiesc Arcadie Bodnărescu, care-i trecut de 80 de ani, Arcadie Mafteian, Arcadie Mihăilescu, Costică Magopăţ (cel mai bun cu fluieraşul şi cu muzicuţa; ne acompania la urat). I-am selectat pe cei care doreau să se înscrie. I-am testat la voce.
– Dar aţi întâmpinat şi piedici sau refuzuri?
– Da, pentru că la noi, la români, nu se poate fără aşa ceva. Eu am umblat pe la mulţi mărgineni pe-acasă, ca să vină la formaţie. Unii m-au întrebat de ce să vină. Ce facem noi se făcea cândva, acum nu-şi mai are rostul. Li-i ruşine să se-mbrace cu sumanul. Cu el umblau numai bătrânii noştri.
– Din activitatea dvs. pe această linie ne-aţi putea povesti vreo întâmplare hazlie sau deosebită ?
„Am fost la concurs la Câmpulung Moldovenesc. Ne-am întors pe la Palma. Între noi era şi Gheorghe Bodnărescu. Ne-am oprit acolo să bem un păhărel. Ne-am tot îndemnat unul pe altul şi-am «tras» cam multe pahare. El ne tot spunea că nu mai bea că are de muls vaca. Noi îi spuneam c-o mulge mâine. Într-un târziu ne-am îndreptat spre casă. Pe Gheorghe l-a dus Aurel acasă. Când să intre în ogradă, Gheorghe a căzut cu capul de poartă. Nu mai ştim dacă a muls vaca în acea seară.” (Gh.B.)
„Eram la pensiune la Voievodeasa, unde-am întâlnit un grup de turişti din Franţa. I-am invitat şi pe ei la horă, pentru că ne tot fotografiau şi ne filmau. Aşa le-a plăcut că nu se mai săturau de jucat. La plecare ne-au spus că vor arăta filmul şi fotografiile în Franţa pentru a vedea şi alţii ce frumos se distrează românii şi ce obiceiuri minunate avem.” (D.N.)
„Eram la restaurantul de le Palma. Acolo am băut ţuică, am mâncat mici şi-apoi ne-am pornit la joc. Întâi am dat mantalele jos şi-am rămas numai în costumul nostru popular. S-au oprit la noi nişte nemţi care tot ne-au fotografiat şi filmat. Întrebându-i de unde sunt, au râs şi ne-au răspuns în româneşte că sunt plecaţi în Germania din 1990. Şi-acum vor străbate Bucovina timp de două săptămâni. Le-am cântat toate cântecele pe care le ştiam. Acolo, la Palma, a fost un spectacol mai mare ca pe-o scenă. Ne-au trimis mai târziu fotografii şi ne-au propus să ne întâlnim şi la anul.” (A.H.)
„Mama i-a dat surorii mele o manta, ca să nu-i fie frig când a mers la biserică. S-o ia peste costumul naţional. Dar ea a lăsat mantaua pe cumpăna fântânii şi s-a dus la biserică numai în cămaşă. Când s-a-ntors era foarte frig. De-atunci s-a învăţat minte să se îmbrace potrivit, după vreme, şi s-a lămurit care este valoarea unei mantale.” (Gh.B.)
– Aveţi în repertoriu şi altfel de cântece decât cele religioase?
– Da. Cântecele religioase se împacă foarte bine şi cu muzica populară, pentru că cea populară iubeşte biserica şi invers. Doar n-om cânta muzica aceasta nebunească din zilele noastre! După cum ne spune numele, noi cântăm muzică veche, unele cântece chiar uitate de mulţi, dar noi le scoatem la lumină. Cine mai ştie cântecele „La birtuţul din pădure” şi „Foaie verde de sulfină” pe care ni le-a pregătit artistul Călin Brăteanu, căruia-i mulţumim pentru acest lucru ori de câte ori avem prilejul. Când voi avea 100 de ani şi le voi auzi, voi întineri. În sezonul de iarnă cântăm colinde şi prezentăm obiceiuri de Anul Nou. Vara avem şi cântece patriotice, cântece dragi, pe care le-am cântat şi într-o emisiune la TVR 2. Ni s-a spus atunci să nu-l uităm niciodată pe marele voievod Ştefan cel Mare, care se odihneşte aici, la Putna. Apoi avem „Cântă cucu-n Bucovina”, devenit imnul Bucovinei istorice. Urmează „Pe marginea pădurii”, un cântec despre tinerii care plecau la război, apoi cântecul „Vară, vară, primăvară”.
– Primiţi vreun sprijin, moral sau material, de la cineva?
– Absolut de la nimeni. N-avem parte nici măcar de-un sprijin moral, şi nici de cel financiar. Toate deplasările le facem numai pe cheltuiala noastră. Toată recuzita am făcut-o noi, cel mai mult de mine.
– În comuna Marginea se organizează ceva la care să participaţi cu această formaţie tradiţională ?
– Am fost odată la „Hora de la Cornul Linii”. Şi-atât. În schimb, spre mulţumirea noastră, suntem chemaţi la concursuri şi festivaluri organizate în zonă. Avem succes pretutindeni. Am fost selecţionaţi şi pentru Festivalul Internaţional „Întâlniri bucovinene” de la Câmpulung Moldovenesc, unde am ocupat locul al II-lea .Îmi pare rău s-o spun, dar sunt drept: mai mult ne iubesc străinii decât mărginenii. Portul nostru este superb şi apreciat pretutindeni. Mulţi se-mbracă azi cu blugi aduşi din America şi ne fac pe noi „sumănari”. Dar eu mă mândresc cu cele 8 sumane şi 8 mantale.
M-am despărţit greu de aceşti oameni de excepţie. Sunt nişte oameni deosebiţi, care fac totul fără a urmări vreun folos, vreun câştig. Din contră, îşi scotocesc buzunarele atunci când este nevoie.
Pentru că i-am considerat minunaţi, adevăraţi patrioţi, este cazul să le scriu şi numele, nu să le dau doar iniţialele. Este o datorie de onoare din partea mea. Ei sunt: Aurel Halip, iniţiatorul şi conducătorul grupului (65 de ani), Traian Mihăilescu (68), Vasile Gavril (42), Dumitru Nichitean (70), Gheorghe Bodnărescu (57), Constantin Joldea (43) şi Ilie Hanuşteac (67).
Comentarii