Rândurile de faţa nu au legătură, din păcate, cu „Estetica urâtului” şi contribuţiile valoroase ale unor Karl Rosenkranz, Umberto Eco etc., cei ce s-au aplecat cu mare atenţie asupra implicaţiilor estetice ale urâtului în arte, ci cu viaţa societăţii româneşti inundată, de multă vreme, de tot felul de murdării. Fireşte că mi-ar fi făcut mare plăcere să vorbesc despre „frumos”, numai că nu de el ne lovim zilnic, ci de urâţenie, atât în spaţiul public, dar mai ales în viaţa politică.
Cu siguranţă nu apreciaţi faptul că ciorile au luat locul porumbeilor, invadând oraşele, parcurile şi reţeaua deasă de sârme întinse pe stâlpi, ceea ce face ca plimbarea să presupună riscuri mizerabile, că lemnul a fost înlocuit cu plastic la uşi, ferestre, scaune şi mese, că arhitectura actuală seamănă mai degrabă cu aceea a ranch-ului american în caz că nu este dominată de aceleaşi forme rectilinii ceauşiste… Plus zidurile unse cu nelipsitele graffiti…
Sunt convins că nu vă place nici alungarea din spaţiul public a artiştilor, fie ei scriitori, poeţi, pictori, muzicieni sau critici literari împreună cu ziarele şi revistele lor, şi înlocuirea lor cu autori-pârnăiaşi care produc după gratii cărţi de literatură, arte, ştiinţe… pe bandă rulantă, „opere” de care au nevoie doar ei înşişi pentru a scăpa mai repede de pedepse…
Priviţi costumaţia politicianului nostru fără cravată, cu cămaşa descheiată şi cu picioarele goale în adidaşi coloraţi ca să vedeţi că nu respectul, cinstea şi onoarea primează, că nu profesionistul, competentul, omul educat sunt idealurile sale, ci ţinuta golănească sexy-macho, indiferent de vârstă, iar moda prinde şi la numeroasele televiziuni… Cât despre ţinuta unor doamne-politician…, în fine.
Priviţi-i cum îşi trădează lipsa de educaţie şi instrucţie prin comportamente aflate la marginea societăţii şi chiar prin infracţiuni! Ascultaţi-le cu atenţie discursul politic când lăudăros, când linguşitor, sau citiţi-le frazele contorsionate ca să vă daţi seama că mai toţi au trecut prin şcoli ca gâsca prin apă, grăbiţi să ni se aşeze în frunte.
Nu numai ţinuta şi limba română au fost sluţite şi poate că lucrul acesta nici n-ar fi fost atât de condamnabil dacă politicianul s-ar ţine de cuvânt, şi-ar îndeplini agenda, fişa postului, numai că nu se întâmplă aşa. Nu mai e nevoie să-ţi fixezi ca obiectiv binele comun, ci binele partidului sau interesul personal. Iată de ce în aceste zile urâtul se revarsă peste România.
E vorba de democraţie, de respectarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţeneşti: degeaba au protestat împotriva abuzurilor cetăţenii după tragedia de la clubul Colectiv. Politicieni şi guvernanţi au uitat cum au tremurat când zecile de mii de protestatari au reuşit să dea jos guvernul Ponta. Acum PSD, UNPR, ALDE pun de o largă coaliţie împotriva democraţiei. Se împotrivesc rediscutării în Parlament a legii alegerilor locale în două tururi, pentru a se putea ascunde în spatele primarilor şi al baronilor la parlamentarele din toamnă. Cică o fac în numele corectitudinii, al legii şi al dreptăţii!
La fel cum de fiecare dată, când le-a dictat interesul, şi-au făcut legi după pofte. În mod cinstit, cu onoare şi fairplay nu pot reuşi. Cetăţenii, plătitorii de taxe şi impozite nu mai contează. Ei bine, în faţa acestor abuzuri evidente, instituţiile statului nostru, cică de drept, Preşedinţie, Guvern, Parlament, Justiţie, Avocat al Poporului nu-şi apără cetăţenii. Nici ideea de democraţie a majorităţii. Ba pe deasupra s-a mai înfiinţat, tot degeaba, şi un Minister al dialogului civic. Cu cine va fi dialogând?
Îmi veţi reproşa că aceste lucruri sunt trecătoare, că nu mă opreşte nimeni să admir munţii, apele, flora şi fauna, poemele lui Eminescu şi cetele de copii zburdalnici ori tinerii încercând să descifreze tainele cărţilor din biblioteci…, numai că aceste frumuseţi nu se potrivesc deloc cu urâţeniile din jur. Ne plângem de ele de un sfert de veac şi parcă sunt din ce în ce mai chinuitoare şi de neclintit.
Le-aş reaminti aleşilor cu câte speranţe ne ducem la vot, cât de încrezători suntem în promisiunile lor şi nu înţelegem şi pace cum se face că, odată aleşi, se alege praful de visurile noastre. (Scuzaţi patetismul! Şi el face parte din viaţă!)
Comentarii