În ciuda zvonurilor că părinţi suceveni plecaţi la muncă în străinătate s-au mai întors acasă la copiii lăsaţi în grija altora, pentru că treburile de „afară” s-au mai stricat, statisticile spun altceva.
Din obişnuinţă deja, în lipsa unor locuri de muncă mai bănoase în România, dar şi pentru că acasă treburile merg bine şi fără prezenţa lor, adulţii continuă să muncească în afara graniţelor ţării, chiar şi pe salarii mai mici faţă de acum câţiva ani. De exemplu, în Anglia, 8-10 lire pe oră reprezintă în continuare un câştig mult mai onorabil decât 250 euro pe lună în Suceava, chiar dacă aceasta presupune depărtarea de copii.
România, Suceava sunt pentru părinţii plecaţi doar o destinaţie de vacanţă, locul în care vin o dată pe an să-şi vadă familia, să-şi repare dantura mai ieftin decât în ţările în care muncesc, în care îşi reînnoiesc documentele de identitate, vin la nunţile verilor, la înmormântările bunicilor sau părinţilor, şi în care, cu inima frântă, dar şi cu încredere în cei care le-au preluat responsabilităţile, continuă să trăiască departe de copiii lor.
În anul 2016, munca părinţilor în străinătate înseamnă un mod de viaţă pentru toată familia lor, o viaţă fără lipsuri şi datorii veşnice la bănci.
Părinţii vin şi pleacă, dar nu se mai întorc
Cu o mică diferenţă, numărul minorilor rămaşi în judeţul Suceava, în timp ce părinţii lor fac bani în ţări din mai toată lumea, s-a păstrat în ultimii doi ani relativ constant, ba chiar foarte aproape de cel de acum 6 ani.
Cei mici au rămas acasă să crească şi să fie educaţi în grija celuilalt părinte sau a bunicilor, a fraţilor mai mari, a unui unchi sau a unei mătuşi şi chiar a vecinul de peste drum.
Cei mari au venit, au plecat, unii chiar au încercat să se descurce cu banii şi acasă, dar, în final, tot „euroii”, lirele şi dolarii altor popoare le-au asigurat traiul.
La sfârşitul anului 2015, în evidenţele Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) figurau în judeţ aproape 9000 de copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, cu doar 200 mai puţini decât la sfârşitul anului 2014.
Cu doi ani înainte, când traiul în România promitea, după mişcări sociale şi sub o anume guvernare, că devine ceva mai uşor, aproape 800 de minori din judeţul Suceava şi-au recăpătat părinţii reveniţi acasă de prin lume. A fost ca o himeră însă pentru că, de la aproximativ 8400 de copii fără părinţi acasă, în 2012, până la sfârşitul anului 2014, numărul lor a urcat din nou la circa 9200.
Peste 3000 de copii din judeţ stau acasă fără niciun părinte
La sfârşitul anului 2015, 5920 de minori, de la sugari până la cei de aproape 18 ani, aveau un singur părinte plecat în străinătate. Situaţia nu este în acest caz uşoară pentru părinţii în cauză, nici pentru aceşti copii, dar pentru aceştia din urmă este ceva mai bine ca în cazul a alţi 3060 de minori din judeţul Suceava, pentru care afecţiunea mamei sau a tatei vin doar prin telefon, internet şi în concediu.
2331 dintre aceştia au ambii părinţi plecaţi să câştige bani în alte ţări, în aceeaşi situaţie fiind practic şi cei aproape 730 de minori care sunt de obicei în îngrijirea unui singur părinte, şi acesta plecat la muncă dincolo de graniţele ţării.
Anul trecut au rămas în îngrijirea unui mame sau a tatălui, a rudelor sau a altor persoane de încredere, peste 100 de sugari, aproape 300 de minori cu vârste între 1 şi 2 ani şi cam 1480 de minori cu vârste între 3 şi 6 ani.
Urmează apoi cei mai măricei, de vârstă şcolară, 2055 care au între 7 şi 9 ani, încă aproximativ 2580 între 9 şi 13 ani şi, apoi, peste 2370 de copii cu vârste între 14 şi 17 ani.
Potrivit evidenţelor DGASPC Suceava, din cele cinci municipii, 11 oraşe şi 97 de comune ale judeţului, în 30 de localităţi existau la sfârşitul anului 2015 cel puţin 100 de minori cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. În 11 dintre acestea sunt chiar peste 200 de astfel de copii, în Valea Moldovei şi Liteni trăind, departe de prezenţa unuia sau a ambilor părinţi, nu mai puţin de 361, respectiv 320 de minori.
Râd şi cresc bine şi fără mamă şi tată lângă ei
De aproximativ 25 de ani, migrând în lumea largă pentru un loc de muncă mult mai bine plătit decât în România, părinţii şi-au obligat copiii să se „reseteze” din punct de vedere afectiv. În anii de început ai “exodului”, rudele care rămâneau acasă cu minorii se loveau de tot felul de probleme de comunicare cu aceştia. Fără afecţiunea şi grija părinţilor, unii copii nu-şi mai găseau echilibrul, devenind introvertiţi, necomunicativi, depresivi, nu-i mai interesa şcoala şi parte dintre ei se apucau de prostii, singuri sau în găşti.
DGASPC Suceava, prin specialiştii instituţiei, a muncit mult de-a lungul timpului în încercarea de a optimiza legăturile dintre cei mici şi aparţinătorii care le purtau de grijă în absenţa părinţilor.
După înfiinţarea Echipei mobile în anul 2009, cu activitate din păcate în doar trei localităţi ale judeţului, Fălticeni, Siret şi Gura Humorului, monitorizarea copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate a devenit mai eficientă.
Unde apar probleme, acestea sunt sesizate Serviciului de urgenţe din cadrul DGASPC a cărei principală grijă este păstrarea copilului în familia lui. Sunt mobilizaţi consilieri psihologi care identifică problemele apoi se ocupă de repararea lor. Dacă bunica este prea bătrână şi bolnavă şi nu face faţă sarcinilor, poate reuşeşte să facă faţă sora mamei sau a tatălui, ultima şi cea din urmă soluţie a specialiştilor Protecţiei Copilului fiind preluarea minorului în sistemul de protecţie.
Din fericire, şi timpul a rezolvat problemele copiilor nevoiţi să crească fără părinţii care muncesc în străinătate.
Potrivit reprezentanţilor DGASPC Suceava, în viaţa minorilor nu se mai petrec drame, pentru că s-au adaptat şi au învăţat să trăiască normal şi fără mama şi tata.
Ei păstrează legătura cu părinţii care le trimit bani şi sunt relativ legaţi afectiv de ei. Dar dacă mama şi tata au lipsit fizic, ei şi-au îndreptat dragostea şi către bunici, unchi sau mătuşi. „În monitorizările noastre găsim copii senini, deschişi, normali, frumoşi, copii care învaţă bine, cărora nu le lipseşte nimic din punct de vedere material, dar nici afectiv. Pentru ei, faptul că părinţii sunt în străinătate nu mai este o dramă. Ei ştiu că asta e viaţa lor şi o percep ca o normalitate.
Bineînţeles că suntem în măsură să identificăm imediat când apare o problemă şi atunci sesizăm Serviciul Urgenţe, care intervine imediat în rezolvarea situaţiei. Sunt însă tot mai rare aceste cazuri” a declarat unul dintre lucrătorii Echipei mobile a DGASPC Suceava.
Comentarii