(11.I.1941 – 18.IV.2007)
Astăzi, tăticul meu drag ar fi împlinit 75 de ani. Dacă ar fi fost vorba doar despre părintele meu, m-aş fi abţinut să ţin ca aceste rânduri să fie publicate. Însă tatăl meu, consider eu, este una dintre personalităţile de seamă ale culturii Bucovinei. Prin munca sa, a petrecut spre nemurire sute de truditori din Bucovina, profesori universitari, cercetători, medici, avocaţi, militari, artişti, meşteşugari şi chiar ţărani, oameni care au făcut cinste locului în care s-au născut şi în care au trăit, care au lăsat în urma lor o operă zidită în cuvânt, lemn, piatră sau pământ.
A fost modest, mult prea modest, pentru vremurile pe care le trăim. Nu a ieşit în faţă, nu a cerut funcţii şi ranguri. Întreaga viaţa şi-a dedicat-o scrisului. În ultimii ani de viaţă a lucrat fără să ţină cont de el, fără oprire. Opera sa monumentală, Enciclopedia Bucovinei, reprezintă cel mai de seamă rod al muncii sale. A scris cu dragoste şi corectitudine despre toţi cei ce se aflau între copertele volumelor sale, vii sau plecaţi pe cealaltă lume, indiferent de metehnele mai mari sau mai mici ale unora dintre ei.
A ştiut întotdeauna să fie un bun sfătuitor, un bun prieten. Nu a suportat minciuna, tupeul, hoţia, trădarea de ţară.
Şi a fost TATĂL meu. Astăzi, în loc de La mulţi ani, voi aprinde o lumânare la mormântul său.
Odihneşte-te în pace, scumpul meu tată!
ALIS NICULICĂ
Comentarii