Ce arată busola

Aţi aflat deja că în această săptămână premiul Goncourt (pentru cea mai bună scriere de ficţiune în limba franceză) a fost adjudecat de scriitorul şi traducătorul Mathias Enard, pentru romanul „Boussole”, care le face cunoştinţă cititorilor cu amintirile unui muzicolog vienez fascinat de Orient. De altfel, mesajul autorului e limpede: „încearcă să combată imaginile simpliste pe care le avem despre Orientul musulman şi islamic”. Evocând schimburile istorice şi cele contemporane dintre Orient şi Occident, scriitorul subliniază valoarea achiziţiilor europene din diversitatea Orientului, informaţii transmise cu autoritatea unui erudit pasionat de Orient, vorbitor de arabă şi de persană, din care a şi tradus. Deşi unii critici au arătat că romanul ar fi destinat mai curând iniţiaţilor în literatură, juriul Goncourt l-a premiat (detaşându-l net de ceilalţi concurenţi) nu numai pentru calitatea scrisului, ci şi pentru faptul că romanul a apărut în momente când Europa se confruntă cu un val uriaş de migranţi din lumea arabă, iar aceasta se confruntă curent cu ororile comise de jihadişti. Apropo de busolă, interesant este că ceilalţi autori ajunşi în finală au fost Tobie Nathan (născut în Egipt), Hédi Kaddour (născută în Tunisia). Pe-aproape s-a situat franţuzoaica Nathalie Azoulai, câştigătoarea premiului Medicis din acest an, alături fiindu-i (cu Medicis Étranger) turcul Hakan Gunday. Aşadar, s-ar putea zice că în acest an Orientul s-a scris în limba franceză.