Statornicie dolheşteană

crampeie de viata sandoviciDupă cincizeci de ani, reîntâlnire cu adolescenţa în vara fierbinte a lui 2015. Cartea “Crâmpeie de viaţă” apărută din iniţiativa a doi oameni frumoşi – profesorul Valeriu Sandovici şi fosta sa elevă Consuela Mândroviceanu – te primeşte ca oaspete şi cititor încă de pe copertă prin conturul Şcolii „Hatmanul Şendrea”, şcoală ce fiinţează de peste un veac şi jumătate, şi din inspirata imagine a copacului cunoaşterii ce-şi are rădăcini şi în carte, şi în binecuvântatul pământ dolheştean.

Coordonatorii au urmărit firul logico-afectiv temeinicit în monografia profesorului, acordat la vioara primă, eleva de acum 50 de ani şi doamnă împlinită la ceasul emoţionantei revederi din vara lui 2015. Muncă grea şi responsabilă pentru a aduna în pagini calde vibraţia hotarului nestatornic şi statornicia celor ce-au simţit semnificaţia lui împreună.

Lecturând, pătrundem în galeria unei umanităţi cu vise şi speranţe, dar şi cu greutăţi redate în dimensiuni retro. Amintiri vibrante, pline de substanţă, dulci sau dureroase, pendulând între timpurile narative ale lui a fi. Calde cuvinte pentru cei ce i-au luminat – Petru Sandovici, Mircea Dimitriu, Clara Diaconescu – şi pentru luminătorii de azi şi actualul corp profesoral.

Mărturia lui Dumitru Constantin e de un realism frust: „muncesc sub dogoarea soarelui, sub biciul ploilor reci… am tras din greu la plugul vieţii… Am deja 65 de ani. Opt din colegi sunt în lumea tăcerii.” Aşijderea şi a Rodicăi Postelnicu: „Din peste 30 de elevi, aproximativ 27 eram la Liceul nr. 1”. Şi a Anei Postelnicu: „Am urmat cursurile la „Nicu Gane” alături de alţi 37 de colegi dolheşteni”. Şi ale Mariei Panţiru sau ale Vioricăi Ştefan. Şi ale Mariei Hapău: „M-am născut în România/ Dealurile, unde toamna-şi schimbă ia/ Mi-au marcat copilăria”.

Alteori se alunecă pe panta lirică a evocării „copilăriei cu miros de iarbă proaspăt cosită, flori de câmp şi iarbă proaspăt cosită” (Maria Panţiru); „Am fost o nebunatecă, o năzdrăvană… pe Uliţa Copilăriei. Iarna, dealul lui Cărăbuş era al nostru” (Zoiţa Darabă); „Îmi amintesc de iernile grele cu nămeţi mari când ne jucam… totul era minunat, nemaipomenit” (Corduneanu Toader); „la o reuniune, am participat la alegerea reginei şi a regelui serii. Eu am fost ales rege, rege nu al României, ci al serii… trebuia să dansez cu regina serii. Din timiditate nu am făcut-o. Îmi cer scuze acum… reginei” (Mihai Mitruţ, autor al monografiei “Telecomunicaţia în judeţul Brăila”).

Alteori, un dulce-amar şi un râsu’-plânsu’: „sunt bunică cu normă întreagă” dar şi cu o poveste tristă de viaţă (Adriana Sandu); harnicele gospodine Ileana Pandelea şi Rodica Sandu: „Am ţesut, cred, sute de metri de prosoape, lăicere alese cu mâna…”

Vacanţele de vară cu munca câmpului sau la CFR – Mihai Lupu, la Vidra, Traian Marian, ca sudor – ceea ce nu l-a împiedicat să fie azi jucător profesionist de scrabble şi admirator al jocului de snooker.

Cu o concluzie înţeleaptă: „Tinereţea şi bătrâneţea sunt frumoase, numai să ştii să le trăieşti” (Georgeta Iftode).

Clasoarele memoriei păstrează imagini de familie şi din şcoală, de atunci şi de la întâlnirea estivală. Impresionante sunt imaginile foto scumpe fiecărora. Am selectat “Patru generaţii” şi “Elevi navetişti la fereastra trenului” – Gh.Corduneanu, M.Lupu, V. Crăciun, D. Panţiru. Şi am urmărit pe toţi cei „ce şi-au pus sufletul pe tavă” şi au răspuns proiectului în care, Consuela Mândroviceanu a animat şi a antrenat, plină de viaţă colegii, realizând “Corpusul” primei generaţii de absolvenţi a opt clase din istoria şcolii.

Dar să o intuim aşa cum ni s-a destăinuit, visătoare, plină de viaţă, ştrengară, inimoasă: „Să dansăm pe muzica anilor ’65-’70, să mai facem câte o Horă, o Bătută, Raţa, Coasa…!”; dolheşteancă iubitoare de cuvânt: „acele toamne când tot aerul satului miroase a prune puse în lojniţe la afumat. Mirosul prunelor afumate îl asociez copilăriei”; soţie şi mamă: „m-aş căsători cu acelaşi bărbat care a fost şi este un soţ iubitor, blând şi bun şi un tată minunat”; condeieră: „Parfumul florilor de sulfină şi zborul păsărilor… Mi-ar plăcea să fiu o barză, să aduc în cioc bebeluşi… Ha! Să zbor în înaltul cerului… mi-ar plăcea să fiu o mierlă neagră… ori o privighetoare”; melomană: Muzica clasică şi cea populară. Şi Chopin, şi Maria Lătăreţu, şi Tudor Gheorghe. Şi Madrigal, şi Song, muzică bisericească şi medievală, dar şi Joe Dassin sau Beatles.

Şi, negreşit, editoare: „Am avut privilegiul să citesc înaintea tuturor manuscrisele ce alcătuiesc cartea (pe unele le-am editat eu pe calculator).”

Absolvenţii de acum 50 de ani se bucură în “Crâmpeie de viaţă” de o supravieţuire luminoasă.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI