Nu accepta să i se aducă elogii pentru meritele sale. Acestea erau atribuite soldaţilor pentru că „Lor li se cuvine totul”.
Generalul Nicolae Dăscălescu le spunea corespondenţilor de război „Eu nu vreau nici să se pomenească de mine. Sunt fericit când vorbiţi şi scrieţi de ei, când ţara recunoaşte şi apreciază lupta şi sacrificiile soldatului”.
În acest an s-au împlinit 127 de ani de la naşterea acestui brav general al Armatei Române, care a pus întotdeauna pe seama luptătorului anonim din prima linie rezultatele priceperii şi măiestriei sale de bun comandant; de aici şi renumele său: „generalul soldat”.
Generalul de armată Nicolae Dăscălescu a rămas şi va rămâne pentru toţi cei care au slujit şi slujesc Patria sub drapel, şi nu numai, un simbol de onestitate, bravură şi curaj.
În dorinţa de a-l readuce în memoria publicului cititor, voi încerca în cele ce urmează să notez câteva repere biografice ale acestuia.
S-a născut la 16 iunie 1884 la Căciuleşti, judeţul Neamţ.
Studii: Şcoala Militară de Artilerie şi Geniu (1909), Şcoala Superioară de Război (1923), cursul de comandant de mare unitate (1935).
Decoraţii: Ordinele Coroana României (cl. III, IV, V, cu spade şi panglică de „Virtutea Militară”), „Steaua României” (cl. IV) şi „Mihai Viteazul” (cl. III şi cl. II cu spade) – româneşti şi „Sfânta Ana” (cl. III) – rusească.
Cariera militară: În calitate de comandant de baterie (R. 8 Artilerie), a participat la campania din Bulgaria (1913); în calitate de comandant de baterie (1916) şi de comandant de divizion de artilerie (1917) din R. 4 Artilerie a participat la campaniile anilor 1916 – 1917.
În timpul ofensivei din Transilvania s-a distins în luptele de la Maghiorost (16.08.1916), Miercurea Ciuc şi Topliţa (25.08.1916), Ulchu (16.08.1916), Sovata (1916).
S-a distins în cadrul bătăliei pentru apărarea Bucureştilor (22-23.11.1916).
A luat parte la bătălia pentru stabilizarea frontului din Moldova (dec.1916 – ian. 1917).
În campania din 1917 a participat la luptele de pe Valea Râmnicului – Coşna, Stănicel şi în zona Cireşoaia. În calitate de comandant de divizion de artilerie (1918 – 1919), s-a remarcat în mod deosebit pe timpul operaţiilor de înaintare spre Tisa (16.04 – 1.05.1919) şi spre Budapesta (29.07 – 9.08.1919).
Generalul Nicolae Dăscălescu a urcat rapid în ierarhia armatei române, ca şef de stat major al Inspectoratului General al Aeronauticii (1931 – 1932), secretar general al M.Ap.N. (1936 – 1937); comandant al Diviziei 25 Infanterie (1939 – 1941).
La intrarea României în război, Generalul Nicolae Dăscălescu, în calitate de comandant al Diviziei 21 Infanterie, a participat la eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei.
A fost continuu în linia întâi, fiind mereu sub focul violent al inamicului. În urma comportării excepţionale în luptă, la 10.11.1941 i se încredinţează comanda Corpului 2 Armată.
În perioada 1942 – 1943, C2A a desfăşurat acţiuni de lupte crâncene (cu pierderi imense de oameni şi materiale) la Cotul Donului şi Cir, pe Doneţ.
După actul de la 23 august 1944, sub comanda generalului Nicolae Dăscălescu, Corpul 2 Armată (în cadrul Armatei a 4-a Române) a participat la campania pentru eliberarea nordului Ardealului şi la cea de eliberare a Ungariei.
La data de 12.01.1945 este numit comandant al Armatei a 4-a române, cu care participă la eliberarea Cehoslovaciei.
Generalul Nicolae Dăscălescu, deşi a avut merite deosebite la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost trecut în rezervă la 29.07.1945. A fost arestat şi trimis în judecata Tribunalului poporului pentru crime de război. Va fi achitat la 8.10.1946.
În anul 1948 este categorisit drept „duşman al poporului” şi ca urmare i se retrage dreptul de pensie şi i se naţionalizează casa de la Piatra Neamţ.
Fiind categorisit „chiabur” (avea în proprietate în comuna natală 5 ha, suprafaţă atribuită în calitate de cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”) şi „criminal de război”, este din nou arestat în 1951. După 10 ani de hărţuieli şi abuzuri, i se acordă o pensie de drept.
În anul 1964, eroul, „generalul-soldat” Nicolae Dăscălescu este reabilitat, refuzând o distincţie şi onorurile ce i se aduceau. S-a stins din viaţă la 26.09.1969, fiind înmormântat la Piatra Neamţ.
gl.bg. (r.) COJOCARU ZAHARIE, Preşedintele Filialei Suceava
„Petru I Muşat” al ANCMRR
Comentarii