O bucovineancă

Când terminam liceul, la ideea dirigintei noastre, regretata profesoară Valeria Săveanu, ne-am cumpărat fiecare câte o coală format A1, o hârtie aproape creponată, foarte fină cu care ne-am acoperit băncile. Şi, în măsura în care alb-cenuşiul curat al hârtiei ne inspira, ne-am scris fiecare gândurile faţă de „stăpânul” locului pe coala lui de hârtie. Sau desenam acolo. Sau semnam pur şi simplu.

Eram coleg de bancă cu Doina şi mă uitam la coala ei, parcă mai plină ca a mea. Şi mă gândeam că, probabil, doar cu acest semn despre celălalt vom rămâne în timp, astfel că însemnul acela ad-hoc trebuie păstrat. Îl am şi astăzi.

De acolo, însă, de departe, de la Deva adică, unde sociologia ei a dus-o, iată că veni un semn de la Doina. Convinsă de amicii de acolo, Doina Florea (Nelega) a admis în cele din urmă să-şi expună picturile – aceasta este o surpriză pentru noi, foştii ei colegi – într-o expoziţie organizată în oraşul bănăţean care a adoptat-o. Şi nu ne-am mirat totuşi prea tare că şi-a descoperit acum această vocaţie, pentru că şi fratele ei pictează, iar amândoi sunt nepoţii pictorului Vladimir Florea, căruia pentru recunoaştere suceveană fratele său, tatăl Doinei, s-a bătut ani de zile, parcul din faţa Policlinicii purtându-i astăzi numele.

 Evenimentul va fi organizat la sfârşitul acestei luni (29 octombrie) şi va fi găzduit de Palatul Magna Curia din cadrul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane. „Va fi un prilej de a vorbi despre dar, frumos, despre posibilitatea înmulţirii acestor valenţe în om, despre rolul artei azi, dar mai ales în viitor, despre rolul frumosului în optimizarea umană”, ne mărturisea Doina. Cu acest prilej va fi prezentată şi monografia „Vladimir Florea, artist plastic. Mărturii, note biografice, opera”. (Ed. kARINA, Deva) prezentă şi în bibliotecile sucevene, ca şi la Muzeul Simion Florea Marian.

Acesta este contribuţia bucovinencei Doina Florea la manifestarea din municipiul bănăţean, ei alăturându-i-se elevi multimedaliaţi, muzicieni, pictori, scriitori ai Devei, precum şi muzica unor E. Satie, Makapar, Chopin, Schumann. În esenţă însă, totul se coagulează în jurul talentatei bucovinence adoptată – se vede – temeinic de Banatul cel deloc sfios.