Trăia la Viena, în inima Dublei Monarhii, la început modest colonel de armată şi mai apoi spion şi contraspion, Alfred Redl (1864-1913), care avea să introducă metode noi în culegerea de informaţii la nivel global, devenind, în cele din urmă, la apogeul carierei sale, şeful Serviciului Secret vienez (1907-1912). Adevăratele sale câştiguri băneşti, de zece ori mai mari decât cele primite de la statul dualist, veneau însă dinspre Ţinutul Ţarilor, pentru care cu mult sârg spiona. Iar cum ulciorul, vine vorba, nu merge de multe ori la apă, a fost deconspirat în 1913, el pledând vinovat în faţa completului. A cerut un revolver şi, singur într-o cameră, cu demonii săi, şi-a luat viaţa. Activitatea sa de spionaj pentru ţarişti a contribuit la înfrângerea Austro-Ungariei în Serbia, în acel fatidic şi fierbinte an 1914. Să se fi inspirat Jaroslav Hasek, scriitorul ceh, în romanul său „Aventurile bravului soldat Svejk”, în a-l portretiza pe agentul sub acoperire Bretschneider, luându-l ca model pe Alfred Redl? Îi las pe eventualii cunoscători să dea răspunsul.
Într-o lume dominată de un aparent calm, într-o frumoasă epocă de prosperitate, în care toate păreau a merge ca pe roate, în Mica Românie, departe de vulcanul lumii, trăia, preocupat de studiile sale, fiziologul şi medicul veterinar Ioan Athanasiu (1868-1926), unul dintre cei care au pus umărul la fondarea fiziologiei moderne româneşti. Cercetările sale aplicate asupra transmiterii energiei nervoase şi despre electrofiziologie l-au făcut recunoscut până azi pe plan mondial.
Comentarii