În acest început de toamnă, frustrarea domină spaţiul public până la saturaţie şi chiar sufocare: pentru marea masă a cetăţenilor, principalele instituţii politice şi-au pierdut atât de mult credibilitatea, că întrebarea nu mai este ce vor face politicienii mâine-poimâine, ci când vor ajunge pe mâna DNA şi a Justiţiei. Un al doilea motiv de frustrare – valul de refugiaţi. Se poate naviga pe valurile frustrării publice? Se pare că da: câţiva lideri de partid pe care nimeni nu-i băga în seamă până acum au scos deja capul şi agită extremist spiritul naţionalist şi xenofobia, adunând în spaţiul virtual mii şi mii de aderenţi, chiar dacă Vadim a plecat. E normal să ne facem că nu-i vedem? Să nu fie prea târziu.
Întrebarea din titlu are două substraturi:
1. Mai e puţin şi când spui „politician” îţi şi vin în minte sinonimele de corupt şi imoral. Deunăzi a căzut capul unui simbol: primarul Capitalei, cel mai votat dintre aleşi, după preşedinte, apoi prim-ministrul şi şeful celui mai mare partid românesc aşteaptă şi ei deciziile instanţei în procese de corupţie, iar poveştile cu zeci de mii şi chiar milioane de euro primite ca mită de politicieni corupţi ne întunecă minţile. În situaţii asemănătoare sunt aproape 40% dintre parlamentari, consilieri, primari, dacă luăm de bune înspăimântările din presă, iar un număr considerabil dintre ei se află deja după gratii. Cât de tare de înger să fii să mai crezi în politică şi politicieni, în viitorul României?
2. Când îi mai auzi şi pe unii lideri de partid sau pe fostul preşedinte perorând împotriva nenorociţilor de refugiaţi, nu poţi să nu te întrebi ce s-ar întâmpla dacă în locul fugarilor sirieni din faţa morţii s-ar afla propriii poporeni, iar răspunsul cu siguranţă nu le va conveni, cu atât mai mult cu cât fostul preşedinte deja este acuzat că ne-a sărăcit tăindu-ne salariile şi diminuându-ne pensiile. E clar, respectivii caută cu tot dinadinsul să transforme în voturi spaimele noastre ancestrale.
Aşadar, mai sunteţi mulţi cei ce staţi cu musca pe căciulă în aşteptarea procurorilor ori sunteţi în stare de orice pentru un amărât de vot? Mai sunteţi mulţi dintre aceia pe care omenia şi milostenia nu-i dau afară din casă? Fiindcă, nu de alta, dar se apropie anul electoral 2016 şi niciun alegător cu capul pe umeri nu va dori să vă vadă pe liste. Pe aceleaşi liste pe care n-ar fi trebuit să se fi aflat niciodată din 1989 încoace niciunul dintre politicienii de doi bani.
Fiindcă odată şi odată cinstea şi corectitudinea, înainte de orice competenţă, vor trebui reîntronate în politică, iar cu acest prilej să recunoaştem deschis că respectivele calităţi alături de sinceritate, demnitate, dragoste şi respect faţă de semeni au fost terfelite nu doar de hoţii sadea, ci şi de politicieni, de poftele lor de înavuţire, de spiritul lor de profitori înnăscuţi sau făcuţi odată cu funcţia.
Mulţi politicieni îşi exprimă bucuria că Justiţia a început curăţenia, dar la fel de mulţi susţin că e vorba doar de răfuieli politice, că DNA face jocurile nu ştiu cui. Pentru primii, îmi exprim o nedumerire: dacă justiţiarii au început să dea la iveală malversaţiunile cu bani publici, de ce Legislativul şi Executivul se fac că nu ştiu despre ce şi cine este vorba, când normal ar fi ca justiţiarii să beneficieze de apreciere şi chiar de sprijin? Nu cumva e şi prea multă demagogie în politica asta? Ca să nu mai amintim şi de desele ameninţări ale majorităţii de guvernământ că va modifica în favoarea corupţilor articolele incriminate din Codul Penal.
„Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra…” (Ioan, 8), îmi veţi replica pe bună dreptate, numai că în depravarea politică aproape generalizată trebuie să se ridice o putere politică adevărată care să înţeleagă, fie şi în al unsprezecelea ceas, că politicienii se ocupă doar de buna guvernare, nu de propria chivernisire. Pe deasupra, istoria ne reaminteşte că în momentele de răscruce mulţimile aşteaptă apariţia unor lideri care, recunoscându-şi propriile păcate, să ridice sabia dreptăţii şi să impună legea.
Ultima frustrare e că nu se anunţă prea mulţi politicieni apţi să ridice sabia decât în vorbe.
Comentarii