Odată cu terminarea războiului, bunicilor le-au venit înscrisuri oficiale că fiii lor, Ion, Ilie şi Gheorghe Gavril, precum şi Dumitru Ignea, au căzut la datorie. Nu mai era nicio speranţă că sunt prizonieri sau daţi dispăruţi. Într-o încercare disperată, bunicul Vasile Gavril a plecat cu căruţa cu cai în zona Petricani, Brusturi, Timişeşti să aducă trupurile celor doi fii, Ilie şi Gheorghe, şi să-i îngroape în pământul natal. La Ion, în Munţii Tatra, nici nu se putea gândi. A găsit numai gropi comune, fără niciun indiciu, iar localnicii nu au putut să-i dea niciun amănunt.
Era durerea prea mare ca mult trâmbiţata reformă agrară să-i mai consoleze câtuşi de puţin. La Broşteni însă, Legea nr. 187/1945, privind împroprietărirea veteranilor de război, nu şi-a atins scopul: teren arabil nu era, iar pădurile erau ale Coroanei Regale, fiind intangibile. S-a tot tergiversat, până a venit naţionalizarea. Puţini veterani au primit fâneţe sau huceaguri. Pe acele tabele cu propuneri pentru împroprietărire, tata era trecut cu 0,25 ha… şi a protestat: „Cum, el, cu 7 ani de armată, concentrare şi război, are numai atât, iar alţii care nu au văzut frontul, 2 sau 3 hectare?”. A fost etichetat reacţionar şi ameninţat cu securitatea. A primit acea suprafaţă, dar i-a fost luată înapoi în anul 1951, pentru Gospodăria Colectivă Zootehnică.
Nu s-ar mai fi vorbit niciodată de Legea nr. 187/1945 privind împroprietărirea veteranilor de război dacă guvernele care au venit după 1990 nu zgândăreau rana, nu complet închisă, a celor ce mai sperau la o recompensă. Legile 18/1991, 169/1997 şi 1 din 2000 s-au referit la restituire în cazul celor ce li s-au luat terenuri la naţionalizare. Or, la noi, în Broşteni, au fost mai puţine astfel de situaţii.
Legea nr. 212/2008 se voia o lege reparatorie şi prevedea clar şi concis că „toţi cei ce au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial şi urmaşilor, cărora li s-a stabilit dreptul la proprietate, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, dar nu au primit efectiv teren şi îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru a fi împroprietăriţi, li se vor acorda terenurile respective, agricole sau forestiere, ori despăgubiri”.
Nici această lege care era menită să înlăture o nedreptate, nu s-a finalizat la noi, în oraşul Broşteni. Veteranii de război, trecuţi de 90 de ani, şi urmaşii, în jurul vârstei de 70, nu suntem abonaţi la Monitorul Oficial şi nu am luat la cunoştinţă despre prevederile Legii nr. 212/2008. Abia la sfârşitul anului 2010, primarul de atunci, Chirilă Stelian, l-a convocat la primărie pe domnul colonel (r.) Anchidin Vasile, preşedintele Subfilialei Veteranilor de Război, în scopul declarat de a se folosi de lege la alegerile locale din 2012…
Venerabilul domn colonel (r.), participant la război pe frontul de vest, a bătut la pas cele zece sate şi trei cătune şi i-a anunţat pe cei în drept de a beneficia de această lege. Multă muncă şi alergătură şi pentru domnia sa, dar şi pentru noi, cei îndreptăţiţi, de a face rost de actele necesare, de la arhive, primărie şi de la UM 02405 Piteşti. Când dosarele au fost gata, Comisia de Fond Funciar a Oraşului Broşteni, la propunerea primarului Chirilă Stelian, a hotărât împroprietărirea cu câte 5 ha de pădure a celor 139 de solicitanţi.
Comisia de la Prefectura Suceava a avut mai multe obiecţiuni şi a returnat dosarele la primărie pentru completări. Această tergiversare a făcut să mai treacă aproape jumătate de an.
După ce trec alegerile locale din 2012, iar Chirilă Stelian nu este ales primar, apare la primărie şi la fiecare solicitant Hotărârea nr. 2/28.II.2013 a Prefecturii Suceava, care invalidează toate cele 139 de dosare. Motive mai multe, dar numai unul obiectiv: depăşirea termenului de depunere a dosarelor. „Dar de ce nu ne-a comunicat de la început acest lucru?… şi ne-a pus pe drumuri să mai aducem alte documente, inclusiv acel certificat de la UM 02405 Piteşti?…
Sfătuiţi de noul primar, Chiriac Neculai, ne-am adresat justiţiei. Încă odată se dovedeşte reaua-credinţă a Prefecturii Suceava, care refuză să ne returneze dosarele, dar şi a ne face copii după actele din ele.
După un şir lung de procese, ultima instanţă, Tribunalul Suceava, ne respinge cererea de validare pentru tardivitate. Mă întreb şi eu, dar şi ceilalţi 138 de veterani şi urmaşi, „de ce în comuna vecină Borca, din judeţul Neamţ, Prefectura Neamţ a validat o serie de dosare, iar la altele le-a dat câştig de cauză Judecătoria…”? Ne simţim frustraţi, discriminaţi: „Legea nu e egală pentru toţi la fel?”.
Unii dintre avocaţii noştri ne-au sfătuit să-l dăm în judecată pe fostul primar Chirilă Stelian şi să-i cerem despăgubiri civile, iar alţii pentru abuz în serviciu, căci a ţinut Legea nr. 242/2008 „în sertar”. Conform Constituţiei, art. 31, şi Legii Administraţiei Publice Locale 215/2001, art. 68, al. 1, avea obligaţia să ne anunţe la timp. Nu mai avem vreme, nici bani, nici speranţă că vom câştiga!
Singura soluţie ar fi ca Parlamentul României să dea o nouă lege care să facă dreptate pentru toţi. Numai dacă există voinţă politică şi se vrea! (ION GAVRIL, Broşteni)
P.S. Adevărul despre Monumentul Eroilor „Sovietici” e altul şi l-am aflat tot în perioada când am lucrat la primărie. În ambuscada de pe Valea Negrii, la Pucioasa, au căzut sute de ruşi, nemţi şi unguri. Nimeni nu le-a ţinut evidenţa, căci căruţele cărau continuu, iar cei mobilizaţi pe loc îi îngropau laolaltă în gropi comune, în cimitirul Parohiei „Sfântul Neculai”.
Comentarii