Minunea de la Rădăuţi !

 Multă lume rămâne uimită când îi spui despre un arbore-lalea, considerând că laleaua este o plantă de grădină, ornamentală şi n-are, vorba românului, „nici în clin, nici în mânecă” cu un arbore. Iată că nu este aşa!

O curiozitatea pentru această latitudine nordică este existenţa, în parcul Dispensarului de boli infecţioase din municipiul Rădăuţi, de lângă vechea gară, a unui arbore falnic denumit „arbore-lalea”. Curiozitatea este cu atât mai mare cu cât acesta provine din partea de sud-est a Americii de Nord, fiind semnalat şi în câteva locuri din China şi din Africa.

În România a fost aclimatizat ca arbore ornamental pentru parcuri şi grădini. Am încercat să mă documentez despre acest arbore şi, dacă documentarea mea n-a fost completă, rog să fiu… iertat.

Primele cinci exemplare au fost aduse în România din America de Nord, acum peste 250 de ani, de baronul Samuel von Brukenthal, care le-a dus la palatul său din Avrig. Atunci erau unice în Europa. Acum sunt câteva zeci de exemplare în toată Europa. Datorită rarităţii şi frumuseţii acestuia, arborele-lalea a fost declarat monument al naturii.

Arborele-lalea face parte din familia Magnoliaceae, fiind denumit ştiinţific „Linodendron tulipifera”. I se mai spune „Tulipanul” sau „Arborele cu lalele”, denumirile fiind motivate de florile pe care le are.

Este unul din cei mai impresionanţi arbori când ajunge la maturitate. Atinge chiar peste 30 de metri înălţime şi la peste 1 metru în diametru. Înfloreşte, în funcţie de vreme, în a doua jumătate a lunii mai, menţinându-şi florile cam până la sfârşitul lunii iunie. Are o creştere rapidă şi continuă.

Preferă locurile ferite de vânturi, care provoacă uscăciune, dar însorite. În regiunile de origine poate atinge vârste de 200 şi chiar de 300 de ani.

Frunzele lui sunt în formă de liră, lungi între 7 şi 12 cm, cu codiţa de 5-10 cm, de culoare verde. Înspre toamnă se colorează în nuanţe de galben-auriu intens.

Florile lui, asemănătoare lalelelor, sunt terminale, solitare, mari, în formă de cupă, având culoarea galbenă, formate din şase petale, verzui la bază, cu o dungă portocalie. Înfloreşte şi fructifică la vârsta de 20-30 de ani. O specie de arbore-lalea, originară din Africa, are flori de culoare roşie.

Fructul are formă de con, de 6-8 cm lungime. El se maturizează toamna, dar diseminarea lui durează până în primăvară. Înmulţirea se face prin seminţe. După răsărire, puieţii se vor proteja de arşiţă. Vor putea fi plantaţi definitiv de-abia după o creştere de minim 2 ani.

În ţara noastră se află câteva exemplare din acest arbore. Le menţionăm pe cele de la Grădina botanică a Universităţii Agronomice din Bucureşti, la Aninoasa, la Reşiţa (şase exemplare). Aici două sunt în parcul „Pescăruş”, două în parcul din faţa Grupului Şcolar Tehnic, unu în parcul copilului şi unu în faţa sediului SRI. Acum îl punem la socoteală şi pe cel aflat în municipiul Rădăuţi. Atunci când m-am dus să-l fotografiez, s-au oprit destui trecători, care au cerut relaţii despre acest copac, fiind uimiţi că trec de ani de zile pe lângă el şi nu i-au remarcat unicitatea şi valoarea. Informaţii destule am primit, cu amabilitate, din partea doamnei doctor şi a unor asistente care-şi desfăşoară activitatea la Dispensarul de boli infecţioase. Şi m-a bucurat că sunt şi persoane care cunosc câte ceva despre acest arbore uimitor.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: