Proiect

Într-un context general caracterizat prin (relativ) optimism – destui români cred, făcând fel de fel de pronosticuri pentru… următorul sfert de veac, că (le) va fi „mai bine” (şi nu-i chiar puţin lucru că nu gândesc invers!) – o cercetare realizată de IRES la început de an a propus întrebări cu privire la un (eventual) „proiect de ţară”. Evident, o astfel de întreprindere nu poate scormoni în mintea omului spre a afla ce gândea el înainte să fie interogat. Dar dacă tot au fost întrebaţi, peste 90% au zis că-s de acord, de ce nu?, ei n-au nimic împotrivă. De asemenea, în aceeaşi pondere au zis că da, momentul e foarte prielnic pentru a se pune la cale un aşa frumos proiect, dacă se poate chiar de mâine să-şi suflece cineva mânecile. Dar cine, dar cine? Un pic mai mult de jumătate dintre cei favorabili proiectului i l-au dat în sarcină preşedintelui. Mai puţini (20%) l-au pus pe umerii premierului. Alţii, încă mai puţintei, l-au lăsat în treaba societăţii civile, l-au trimis în curtea Academiei Române sau l-au vârât printre afacerile mediului privat. Fiindcă părerile sunt în aşa fel împărţite, e interesant de remarcat că preşedintele ar avea astfel de susţinere (alăturând maximele) mai ales din partea doamnelor cu studii elementare de la oraş; premierul, de la inşi cu studii medii de la ţară; „civila”, de la orăşeni cu studii superioare. Că unul, că altul… Proiectul rămâne aşadar în proiect!