Gloaba globalizării

Bolborosită:

Când şedeau mai mult pe-acasă

cei cu simţ lumesc,

       era dulce şi frumoasă

          limba ce-o pocesc.

Mătuşa Glicheria şi omul său, Pamfile, au venit la oraş („La târg, cu interesuri”, ni s-a destăinuit dumnealui). Dânsa păşeşte oarecum târşit şi dânsul aude relativ încet, dar altminteri sunt în vigoare, cu minţile vioaie şi cu băgarea de seamă trează („Că nu ne doare mai nimica, numai cât ne uităm în bulentin”/ „Şi nici acolo în toate părţile, numai la coada de numere, acelea personalele.”)

– Aici era o locantă de drumeţi, măi femeie, servea borş şi tocană cu ceapă la cerere, roşie lunguiaţă. Păcat că a decăzut la atâta.

– De ce să decază? Că tot a fiertură şi-a prăjeală miroase.

– Unde ţi s-a îngroşat ţie simţirea nasului. Că de amirosit miroase, doar că a alte alea. Nu vezi ce scrie acolo, pe tăblie? Pub. N-o mai fi avut zugravul vopsea, s-o zică pe de-a-ntregul că e de-ăla publicul, dacă te apucă nevoia din mers. Iuţeşte pasul, să nu te presupună careva în situaţie

Trec de-o farmacie, de un schimb valutar, de un mediator, de un schimb valutar, de o farmacie, de un „Sâmbătă, marfă nouă second hand” („Aici îţi vinde la secundă, nu ca aceea a noastră din răspântie, de doarme pe cântar”), de alt schimb valutar şi de încă o farmacie.

– Şi-aici era o frizerie, te ferchezuia la chică şi la obraz şi-ţi dădea şi cu spirt. Acuma, precum văd, e hairstile, că vâul ăla cu coadă în jos face la ei cât un i de-al nostru, am mai văzut de-astea când am umblat în lume, cu Al Doilea Mondialul.

– Pesemne sunt ceva hairişti stilişti, deoarece s-au înmulţit alde aceştia cu sectele de nu-şi dau rând. Că m-am şi sfiit să-ţi arăt, ceva mai devreme, altă blestemăţie, una cu însurătoarea la grămadă, în devălmăşie, mai mare păcatul şi ruşinea!

– Unde, bre?

– Cumva după căţelul acela care udă stâlpul. Însă au scris-o mai aşa, pe ocolite, Insourance group, chipurile să priceapă doar ei între ei.

Se opresc la o trecere, aşteptând să se scurgă şirurile nesfârşite de maşini care mai de care. Li se alătură şi căţelul, evident urbanizat şi deprins cu dungile de pe asfalt, un insistent care solicita 50 de bani să-şi ia o pâine şi – lăsând la o parte banalii – două vorbăreţe.

– Tu, femeie! Ce-a zis aceea cu sarsanaua?

– N-am desluşit pe cine sau ce, dar a zis că a fost să-mpingă.

– Tot aşa socot şi eu, însă mi se păruse că am auzit şoping.

– Unde te-a asurzit acela salvatorul, cu urlătoarea lui de zguduie geamurile.

Au trecut de PrePay, de un cearşaf cu Black Friday, de nenumăraţi Open, au silabisit (în tăcere, cu vocea nu s-au încumetat) felurite asemenea sau şi mai şi. La Showroom s-a atacat, întâi, numai ultima parte („O fi de-ăla cu iz de ploşniţă, să şi-l bea dumnealor sănătoşi!”), apoi s-a aprofundat: „Să nu-mi spui tu mie că au venit iar aceia cu sovromurile, de ne-au hăcuit pădurile, că amu chiar pun mâna pe topor cum mă vezi şi te văd!”

– Şezi blând – i-a dat un ghiont drăgăstos dumneaei –, să nu te audă careva şi să te pârască precum că tai lemne şi nu plăteşti bir.

Mai merg oleacă, se mai şterg la ochi la câte-o firmă întortocheată, s-au bucurat (la Copy Center) că s-a făcut centru de copii, „Au gâgâlicile unde să se joace, chiar aşa strâmt”, s-au poticnit în felurite reclame de rupt gura (20% reducere la gadgeturi wearable – „Dacă-s rable, ar fi să le dea pe degeaba”) şi au ajuns la destinaţie.

– Bine că măcar la pozar a rămas tot foto, intrasem la griji că n-are cine ne face figura pe marmură, să avem ce ne pune frumos la căpătâi când o fi.