Dezvăluiri cutremurătoare, zguduitoare şi zgâlţâibile

Bomba: Un căţel muşcând un om

e banală – şi n-o vom

relata de azi pe mâine.

Dar un om muşcând

un câine….

Senzaţionala de mai sus nu e de la mine. A lansat-o un jurnalist de calibru mare, pentru că – pe vremea lui înapoiată – nu avea la îndemână agenţiile de ştiri, comunicatele de presă, purtătorii de cuvânt, vânturătorii de vorbe şi inventatorii de calamităţi adjectivale. Actualii săi urmaşi înaintaţi, chiar dacă nu prea îl ştiu toţi şi l-au citit şi mai puţini, îi urmează cu osârdie sugestia, spre deliciul iubitorilor de parascovenii şi neliniştea hingherilor.

Mascaţii – aflăm de unde vrei şi nu vrei – au descins în trombă undeva şi au percheziţionat cu profesionalism tot ce le-a ieşit în cale şi au atins, palpabil, inclusiv ce s-ar fi putut pitula pe sub ţinuta matinală a persoanelor de sex fragil, însă suspecte. Una dintre acestea, frenetic aplaudată ulterior de similare, i-ar fi întrebat de ce întreprind asemenea acţiuni doar dimineaţa. Şi când mai vin. Dar nu atât de în pripă.

Ni se transmite – dintr-un paşnic şi tihnit orăşel, locuit de locuitori cu scaun la cap şi populat de populaţie la locul ei, care a participat la toate scrutinele în proporţie zdrobitoare şi tot nu s-a învăţat minte – că un beţiv a violat energic o babă, iar consecinţele nu au întârziat să se arate: el s-a remuşcat şi a decis să fie mai atent în ce se bagă, iar ea se învârte toată ziua pe lângă cârciumă, deşi nu s-a apucat de băutură.

Ni se povesteşte că mult preţuiţii noştri negustori (consultaţi-le etichetele de raft şi veţi înţelege pe loc cum de au ajuns aşa), topiţi de grijă pentru toate alea ale clienţilor, fac tot ce pot şi încă ceva pe deasupra (o poleială, o lustruire) ca să ne îndepărteze de iminentele ieşiri din garanţie, dacă n-au avut cum înnoi (încă o dată) termenul. Controlorii, însă, chit că poartă pălărie, căciulă fără muscă sau fes, nu se lasă îmbrobodiţi, îşi umplu sacoşele mai de pe la spate, din produsele disimulate în ultimul şir, ceea ce dă dreptul fiecăreia dintre nenumăratele inspecţii de pe capul comerţului nostru înfloritor să ne dea veşti absolut înduioşătoare privind prospeţimile la ofertă, trei salamuri pe preţ de doi cârnaţi, noroc cu sărbătorile. (Refuz să iau în serios panoul pe care un hâtru l-a personalizat prin aducerea în actualitatea bicamerală: „Dacă găsiţi în altă parte politicieni mai ieftini decât la noi, plătim de câte ori vreţi diferenţa.” Nu văd cum s-ar putea obţine un faliment mai sigur şi mai temeinic din altceva decât din aşa ceva.)

La ieşirea din Suceava către Fălticeni, sau la intrarea în Fălticeni dinspre Suceava, dacă nu cumva pe parcurs, un motociclist din Gura Humorului, care venea de la Rădăuţi, a intrat într-un atelaj hipo de un CP (cal-putere, mai mult mârţoagă) originar de din jos de Dolhasca, pornit în ospeţie neprotocolară la omologi de aceeaşi nuanţă din Şcheia, al cărui conducător a intenţionat să evite sustragerea de către altcineva a unor ţevi de conjunctură neprecizată, în timp ce şoferul unui autocar din Câmpulung (Moldovenesc, desigur) trăgea la umbră pe dreapta, ceea ce a intrigat CP-ul, dându-i ocazia să intre în şanţ. Conflictele iscate – relatează un corespondent foarte voluntar, pentru că nu l-a întrebat nimeni – au degenerat până dincolo de mamele participanţilor şi pudoarea asistenţilor, dar nu faptul că pasagerul din cârca motociclistului l-a făcut pe şofer bou încălţat l-a determinat pe acesta să îşi scoată pantoful stâng, ci o pietricică fofilată nu se ştie în ce scop lângă o bătătură cunoscută de posesorul ei încă din timpul serviciului său militar la infanteria de cules porumb, dar reactivată din raţiuni necunoscute. Eu atât am auzit şi atât reproduc, dar un jurnalist talentat ar fi scos din asta o ediţie curat specială, adăugând şi vreo autohtonă binevoitoare, cu ulcica de apă rece şi cu o bălărie reputată în ostoirea crampelor din călcâi: pentru coloratura specificului local şi ridicarea tărăşeniei la rang de ştire.