…Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci… (…) Patruzeci şi patru în cap, patruzeci şi patru… Unul-două, poate vântul… ori cine ştie…
Dintre acestea, pe la instituţii, ce să zicem?, au fost; nenumărate (adică nu le-am numărat, dar au fost). Şi pe la firme etc. au fost; nu peste tot, nu foarte multe. Însă un amic mi-a atras atenţia că pe la ferestre, balcoane, pe blocuri ş.a.m.d. nu s-au mai zărit steaguri şi steguleţe tricolore la fel de multe ca în anii dinainte, de Ziua Naţională. Acum, spre exemplu, la o scară de bloc de pe str. Grigore Ureche din Suceava, tricolorul se arborase chiar alături de cel albastru înstelat. Mai încolo, unul fâlfâia pe o terasă de bloc; nu departe, altul spânzura de un balcon, vesel ca o rufă pusă la uscat… Oricum, am decis în sine, mai puţine ca în anul când, pare-se stimulaţi şi de o campanie tv naţional-comercială, mult mai numeroşi fuseseră sucevenii care întâmpinaseră Ziua cu tricolore. Să înţelegem de-aici că li se va mai fi domolit elanul patriotic? Aş, nu! Probabil că, la fel ca şi în alte contexte (oarecum) similare, situaţia a dovedit doar că, în general, lumea se contaminează uşor şi uită repede, n-o ţine mult.
Sau poate vântul… ori cine ştie?
(La paradă au fost steaguri, steguleţe, eşarfe, bentiţe, pănglicuţe; ba între nişte politicieni s-ar părea că a fost şi o întrecere, care o are mai mare/mai vizibilă: eşarfa vs. pănglicuţa.)
Comentarii