Lecţiile despre patriotism sunt aride dacă nu sunt însoţite de activităţi care să umple inima de respect pentru ce este românesc, pentru creaţie şi artă. 28 Noiembrie şi 1 Decembrie sunt două zile din calendar care s-ar cuveni să ne amintească nouă, celor tineri şi mai puţini tineri, cine suntem şi de ce suntem. De aceea, 90 de elevi de la Colegiul „Alexandru cel Bun” din Gura Humorului, din clase şi specializări diferite, au răspuns invitaţiei prof. George Checheriţă şi au plecat duminică dimineaţa într-o scurtă excursie la Botoşani. S-au alăturat grupului prof. Maria Croitoru, Elena Sextilia Solonaru, Oana Diana Sabău şi Brînduşa Luminiţa Cîmpan.
Prima oprire a fost la Ipoteşti. Pentru unii momentul a fost o întoarcere în timp, pentru alţii a fost prima vizită în acel loc, dar pentru toată lumea a fost o pagină de literatură şi de viaţă românească, prin cunoaşterea spaţiului copilăriei celui care ne-a ajutat să înţelegem mai bine natura, sentimentele, trăirile, Mihai Eminescu. O casă care ascunde multe comori, amintiri, mobilier vechi, argintărie şi unde nu poţi să te imaginezi fără Eminescu. Elevii au ascultat prezentarea şi detaliile oferite de ghid, au vizitat biserica familiei Eminovici, au văzut mormintele părinţilor şi ale celor doi fraţi ai poetului. Totul într-o linişte şi cu un respect adânc pentru cel care a fost marele iubitor de natură, de ţară, de istorie, poetul nostru naţional.
În Botoşani am ajuns în jurul orei 3 după-amiază şi, pentru că timpul a permis, am făcut o scurtă oprire la mall. Ornamentele, luminile, căldura şi atmosfera de acolo ne-au amintit de Crăciun, de sărbătorile de iarnă, de colinde şi ne-au oferit câteva minute de relaxare şi de bucurie. Lume multă, agitaţie, anticari, totul colorat, viu şi anticipând parcă ce urma să se întâmple.
La ora 18 am ajuns la Casa Tineretului unde am vizionat piesa „Clubul etichetelor” în interpretarea actorilor de la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani. Nimic neobişnuit, nu era prima dată când autocarele aduceau elevi humoreni la teatru. Şi totuşi totul a fost special.
În primul rând, piesa a fost scrisă de o elevă, Ilinca Anamaria Prisacariu, acum elevă în clasa a XII-a la Colegiul „Mihai Eminescu” din Botoşani. Actori de marcă ai teatrului, Bogdan Horga şi Daniela Carmen Bucătaru, actori tineri formaţi la „Atelierul de teatru”, Anca Pascu, Alexandra Acalfoae, Alexandra Vicol, Alexandru Dobynciuc şi Vlad Volf au dat viaţă unor personaje în care s-au putut regăsi elevi din sală sau din fiecare clasă de liceu, de pretutindeni. Regia a fost gândită de Lenuş-Teodora Moraru, actriţă a aceluiaşi teatru. Jocul, luminile, mişcarea, sonorizarea, spectacolul ca tot a avut impact, a pus pe gânduri, a invitat la reflecţie şi a reuşit, timp de o oră şi 20 de minute, să ne facă să trăim sau să retrăim viaţa de licean altfel, prin actori, prin jocul lor impecabil. A fost o reuşită, un spectacol despre oameni, nu despre elevi şi profesori, despre ceea ce există dincolo de graniţa impusă de un regulament strict. Un spectacol despre prietenie, despre măşti şi sinceritate, despre lipsa de timp şi despre greşeala de a eticheta. Dincolo de limbaj, de actorie şi de energia care a caracterizat spectacolul, fiecare dintre noi a meditat ulterior, din perspectiva elevului sau a profesorului, şi am ajuns la concluzia că ni s-a oferit acolo, la Botoşani, o lecţie de viaţă.
Ca o completare menită să ne bucure şi mai mult, actorii, regizorul şi autorul au găsit timp să discute cu elevii prezenţi în sală, să afle, să dea sfaturi, să invite la o altă piesă a aceleiaşi autoare şi să ne informeze despre preocupările lor, despre educaţia alternativă prin teatru, despre teatru cu şi pentru liceeni sau despre proiectul „Tineri actori – tineri regizori” al regizoarei, actriţei şi profesorului care este Lenuş-Teodora Moraru.
Munca, repetiţiile, efortul şi talentul tuturor celor implicaţi în punerea în scenă a piesei ne-au făcut ziua specială, ne-au colorat puţin existenţa monotonă şi, în acelaşi timp, au trezit în elevii din public dorinţa de a se implica şi mai mult în trupa de teatru existentă la Colegiul „Alexandru cel Bun”, în limba română şi în limba engleză, de a juca, de a transmite mesaje prin artă. Toţi am avut de câştigat şi, chiar dacă poleiul ne-a prelungit şi mai mult drumul spre casă, am avut timp să discutăm, să dezbatem şi să învăţăm poate, unii dintre noi, că a fi profesor şi a fi elev nu înseamnă nimic fără a fi om. Mulţumim pentru tot şi promitem că vom merge la Botoşani mereu, pentru că niciodată nu am fost dezamăgiţi şi pentru că ne place!
(Prof. CÎMPAN BRÎNDUŞA LUMINIŢA, Colegiul „Alexandru cel Bun”)
Comentarii