De Sfântul Andrei, la români şi ucraineni

Pentru noaptea dinaintea Sf. Andrei, atât românii cât şi ucrainenii au tradiţii unice, care s-au transmis din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Şi pentru că tradiţiile acestea sunt frumoase şi interesante, merită să le cunoaştem şi să le povestim copiilor noştri.

Tocmai de aceea, am organizat şi o activitate didactică în acest sens… Un proiect de parteneriat între şcoala din Bălcăuţi şi cea din Negostina. Scopul proiectului a fost realizarea de acţiuni prin care elevii să conştientizeze că zestrea moştenită de la înaintaşi constituie adevărata bogăţie pe care trebuie s-o protejeze şi s-o lase moştenire la rândul lor. Coordonatorii proiectului au fost subsemnata, profesor de limba şi literatura română la Bălcăuţi, Anca Ştiubianu, profesor de limba şi literatura ucraineană – Bălcăuţi, Sebastian Fraseniuc, profesor de limba engleză la ambele şcoli.

Dintre obiectivele proiectului amintim: culegerea unor informaţii despre viaţa Sf. Andrei, despre obiceiurile legate de această sărbătoare (atât româneşti, cât şi ucrainene); selectarea şi cristalizarea informaţiilor desprinse din diferite surse şi compararea lor; folosirea informaţiilor culese în redactarea de eseuri şi referate; dramatizarea şi punerea în scenă a unor secvenţe specifice sărbătorii; verificarea corectitudinii, fluenţei, coerenţei şi originalităţii în redactare; formarea şi dezvoltarea unor competenţe privind comunicarea orală şi scrisă; educarea copiilor în spiritul muncii şi al respectului faţă de membrii familiei; culegerea sau realizarea de simboluri ale sărbătorii (usturoi, ceapă, grâu, chiroşte, palaneţi etc); educarea copiilor în spiritul valorilor autentice, moştenite de la înaintaşi; dezvoltarea mai multor tipuri de inteligenţă: literară, logică, muzicală; cultivarea dragostei pentru lectură, stimularea interesului pentru acest tip de activitate; formarea şi dezvoltarea deprinderilor de a lucra în grup; spiritul de echipă, colegialitatea, toleranţa, dialogul.

Prin intermediul activităţii ne-am propus să-i ajutăm pe elevi să înţeleagă rolul credinţei în viaţa unui om, să descopere frumuseţile obiceiurilor populare, să înţeleagă că frumosul e lângă noi şi aşteaptă să fie descoperit, să-i împrietenim şi să-i facem să se aplece cu mai multă atenţie asupra a tot ce-i înconjoară.

Pe durata desfăşurării proiectului (o lună), în orele de limbă şi literatură română, limbă şi literatură ucraineană, limba şi literatura engleză s-a urmărit realizarea temei propuse: ,,De Sfântul Andrei, la români şi ucraineni…”. Elevii au lucrat pe grupe, s-au organizat întâlniri intermediare (discuţii despre cum se va derula proiectul, stabilirea sarcinilor şi a responsabilităţilor, selectarea materialelor, corectarea informaţiilor culese şi a textelor create, discuţii privind ordinea prezentărilor, repetiţii).

Din discuţiile cu oamenii din sat, copiii au aflat cât de fascinante şi iubite de tineret erau obiceiurile legate de sărbătoarea Sf. Andrei. În seara de dinaintea Sf. Andrei, fetele se adunau pentru ,,noaptea vrăjilor”. Fiecare era nerăbdătoare să-şi cunoască alesul. Pentru aceasta îndeplineau o serie de ritualuri. De exemplu, puneau sub pernă frunze din diferiţi copaci, fiecărei frunze corespunzând numele unui băiat; frunza de măr simboliza fata, fiind şi ea pusă sub pernă. Înainte de a adormi, fata se ruga Maicii Domnului să se milostivească de ea; dis-de-dimineaţă, cel mai tânăr membru al familiei (de preferinţă băiat), băga mâna sub pernă şi scotea o frunză: viitorul soţ era băiatul căruia îi corespundea frunza aleasă. Sau, în noaptea Sf. Andrei deschideau larg porţile pentru ,,a intra peţitorii”; de asemenea, scoteau din lada de zestre un sul de pânză, îl întindeau până la prag rostind cuvintele: ,,Aşterne-te, drumuşor, pentru tineri şi peţitori”. Apoi scoteau ştergarele de nuntă, spunând: ,,Pe ştergar să călcăm, peţitorilor să-l dăruim”.

Dar nu vrăjeau doar tinerii, ci şi cei vârstnici, care erau preocupaţi să afle astfel câţi ani mai aveau de trăit. Se adunau într-o casă, turnau cenuşă pe podea şi făceau din ea o groapă. Făceau beţişoare pentru fiecare dintre cei prezenţi şi le puneau la marginea gropii. Apoi aprindeau beţişoarele şi urmăreau ce se întâmplă: al cui beţişor cădea în groapă era semn că nu mai avea multe zile; al cui beţişor cădea ,,în casă”, mai avea mult de trăit.

Dacă fetele erau preocupate să-şi afle alesul, băieţii aveau voie ,,să fie obraznici” în această noapte. Astfel, ei furau porţile, legau uşile caselor sau acopereau geamurile caselor cu hârtie pentru a-i face pe oameni să doarmă mai mult. Sau speriau fetele cu dovleci scobiţi şi luminaţi pe dinăuntru, când acestea se întorceau târziu de la şezătoare…

Bălcăuţenii vrăjeau nu doar de Sf. Andrei, ci şi de ,,Anezocike”, sărbătoare dedicată Sf. Ana. Astfel, înainte de miezul nopţii premergătoare zilei de 9 decembrie se rupeau crenguţe de vişin şi se puneau în apă, la căldură. Erau ,,crenguţe nominale”, pentru fiecare membru al familiei. În cazul acestui obicei erau ,,vrăji pentru familie”: în caz că crenguţa unuia din membrii familiei nu înflorea până de Crăciun, era semn că acea persoană va muri în scurt timp. ,,Vrăjile de dragoste” surprindeau două aspecte: fetele urmăreau crenguţele pentru a afla dacă se vor mărita în anul următor (pentru aceasta era necesar ca crenguţa să înflorească până de Crăciun; în caz că nu înflorea, mai aştepta un an); băieţii rupeau crenguţe şi aşteptau înflorirea lor pentru a afla dacă aleasa lor este ,,fată mare”; în caz că nu înflorea crenguţa, însemna că fata pe care o plăcea respectivul băiat ,, nu a fost cuminte”.

Evaluarea proiectului s-a făcut în faţa colegilor, a părinţilor şi a invitaţilor. Într-un decor specific unui interior ţărănesc s-au citit eseurile şi referatele despre viaţa Sf. Andrei, despre semnificaţia religioasă a zilei, despre obiceiurile populare, româneşti şi ucrainene, legate de această sărbătoare. S-a jucat minisceneta ,,Obiceiuri de Sfântul Andrei”, dramatizare realizată în limba română pe baza informaţiilor culese de elevi de la bătrânii satului, urmată de o şezătoare în limba ucraineană. Elevii din Negostina au jucat rolul unor turişti veniţi din Anglia care au fost fermecaţi de frumuseţea costumelor populare şi de tradiţiile din această zonă a României. Preotul paroh al bisericii ,,Acoperământul Maicii Domnului” din Bălcăuţi, Cosmin Cucu, le-a vorbit elevilor despre semnificaţia religioasă a sărbătorii. La final, elevii care poartă numele de Andrei sau Andreea au fost sărbătoriţi: li s-a cântat ,,La mulţi ani!” şi au fost îndulciţi cu prăjituri pregătite de elevii din Bălcăuţi.