Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. La fel şi săptămâna, dacă o iei în piept, curajos, de luni…
Conştienţi că lunea e o zi mai complicată decât celelalte, Dumitru Brădăţan şi subsemnatul ne-am suit în automobilul Televiziunii ,,Suceava Plus”, luând-o întins spre Dolheştii Mari, acolo unde-şi duce viaţa fostul meu magistru de limba română, Valeriu Sandovici, care în această vară a rotunjit 75 de ani.
În urmă cu trei ani, oprind la poarta dumnealui pentru a-i oferi un roman cu autograf, am fost invitat să calc pragul bibliotecii personale. Impresiile puternice trăite de mine în acele clipe m-au urmărit îndelung… ,,Nu poate rămâne în anonimat o asemenea bibliotecă şi tot ce conţine ea, pe lângă cărţi” mi-am zis eu cu un sentiment de admiraţie.
Entuziasmat, le-am povestit cele văzute mai multor prieteni, printre care şi Dumi Brad, pe atunci încă redactor la ,,Crai nou”, iar actualmente realizatorul emisiunii ,,Din vorbă în vorbă”. După ce a început să lucreze la televiziune, i-am sugerat de câteva ori să vizităm împreună locuinţa ilustrului dascăl dolheştean.
Ideea unor filmări acasă la fostul meu dascăl a prins şi mai abitir contur în 12 octombrie 2014, la Dolheşti, cu ocazia lansării romanului meu ,,Unde-i tinereţea mea?…” şi a cărţii ,,Urmând lumina lumii”, semnată de prof. Valeriu Sandovici. Atunci am avut răgazul de a discuta tustrei, cordial, la un pahar de ţuică naturală.
Şi iată că, după o lună şi 12 zile, în data de 24 noiembrie, eram întâmpinaţi la poartă de venerabilul profesor, ospitalier, zâmbitor şi emoţionat, îmbrăcat cu haine de sărbătoare. Ţinuta festivă nu era întâmplătoare, ci anunţa ceasuri frumoase de contemplare, taifas şi desfătare la cote înalte, o adevărată duminică a spiritului răsfăţat, prin văz şi auz, cu atâtea lucruri demne de mirare.
Mai întâi, a fost filmat şirul parcă nesfârşit de rafturi cu cărţi, aflate în mai multe camere şi pe un hol… Gazda ne-a dat explicaţii savuroase în fiecare încăpere, uimindu-ne cu memoria-i fabuloasă, dar şi cu precizarea, făcută la rugămintea mea, că în total deţine 16.000 de volume, în principal de literatură (cu tot cu cele depozitate în podul casei, din lipsă de spaţiu). ,,Se sparie gândul”, vorba cronicarului. Tot cam atâtea cărţi găsim şi în biblioteca unei comune ca Putna… Cuvintele par a fi de prisos.
Impresionante sunt şi cele peste 70 de manuscrise ale ,,domnului Valeriu” (era să scriu… Trandafir) despre folclor, etnografie, meserii săteşti, evocări ale unor figuri locale, amintiri, pagini autobiografice, arbore genealogic, poezii şi epigrame originale etc. Multe dintre aceste pagini de însemnări se constituie într-o amplă monografie a comunei Dolheşti (25 de volume).
Cu vădită încântare mi-am plimbat privirile pe tablourile marilor scriitori români (de la V. Alecsandri la L. Rebreanu), precum şi pe reproducerile după picturi celebre (ex. ,,Cina cea de taină”), realizate de mâna talentată a magistrului, care este şi un dibaci caricaturist.
Aşezat pe fotoliu, prof. Valeriu Sandovici a trecut în revistă viaţa sa tumultuoasă, marcată de succese notabile, în cei 46 de ani dedicaţi învăţământului: două premii naţionale pentru studii didactico-metodice; elevi promovaţi an de an la etapele superioare ale olimpiadei de română; cerc de literatură şi de pictură; niciun elev repetent sau corigent pe vară în toată cariera didactică; cei patru copii ai săi, olimpici cu mai multe locuri întâi pe ţară; premii întâi la nivel naţional cu formaţia de bocitoare, taraful de muzică populară, formaţia de muzicuţe; foşti elevi ajunşi oameni de seamă; 10 ani de directorat; circa 5.000 de articole, publicate timp de 54 de ani în ziare prestigioase.
De toată lauda este şi colecţia de reviste vechi, încropită de-a lungul deceniilor. De asemenea, trebuie menţionat raftul cu cărţi pe teme istorice aparţinând distinsei doamne Elena Sandovici (vrednică soţie), fostă profesoară de istorie.
Îndrăgitul şi respectatul meu profesor din clasele V-VIII se mândreşte cu alte averi decât vilele, banii în conturi bancare sau maşinile: cei patru copii (Adrian – prof. doctor, la Piatra Neamţ; Ionel – doctor în medicină, în Anglia; Anişoara – conf. univ. dr., decan la Iaşi; Maria – medic în Olanda), soţia sa – apreciată profesoară, mamă exemplară şi iscusită gospodină, dar şi cu fabuloasa bogăţie adăpostită de biblioteca proprie, una dintre cele mai mari din judeţ şi, poate, din ţară.
O emisiune memorabilă avea să rezulte, o emisiune purtând în subtext un îndemn de a respecta valoarea cuvântului tipărit şi o invitaţie călduroasă la lectură, în aceste vremuri tulburi, în care mulţi au uitat sau n-au apucat să afle, din cauza televizorului şi a internetului, ce ,,plăcută zăbavă” este ,,cetitul cărţilor”, după cum scria cronicarul Miron Costin.
Comentarii