Întâlnirea siretenilor cu poezia

După ce ani de zile Octavian Ciobîcă a fost profesor și directorul Grupului Școlar „Lațcu Vodă” din Siret, iată că, după o perioadă, se întoarce la Siret pentru a-i delecta pe foștii colegi și pe alți intelectuali ai orașului cu poeziile sale.

 

Zi splendidă de toamnă (10 septembrie a.c.); după temperatura aerului am putea spune că suntem în plină vară, nu în luna lui „Răpciune”. Știind contribuția sa la dezvoltarea grupului școlar și chiar a orașului, precum și despre numeroșii prieteni pe care și i-a făcut aici, n-a mirat pe nimeni prezența masivă a siretenilor, chemați de filiala din localitate a Societății pentru Cultura și Literatura Română să participe la o întâlnire cu acest intelectual. Era anunțată prezentarea cărților „Glasul sentimentelor” și „Arbore, mândria Bucovinei”, ambele de poezie, ale acestui autor. O mențiune despre modul în care a fost pregătită sala fixată pentru întâlnire. Pe pereți erau afișate portretele lui Eusebie Sacaliuc, Alexandru Pălănceanu, Eusebie Fediuc și Petru Fasolă, ca persoane legate de viața culturală a Siretului. Iar între ele, două afișe mari care prezentau cele două cărți propuse pentru dezbatere. Am sesizat că dl Octavian Ciobîcă era foarte emoționat. Se pare că de data aceasta s-au inversat rolurile: profesorul devenise elev, iar asistența… un fel de examinator. Emoționat probabil și fiindcă revenise la Siret după o perioadă destul de îndelungată. În cuvântul său, autorul a evidențiat care i-a fost imboldul în realizarea poeziilor cuprinse în cele două volume, închinate plaiurilor sale natale, bisericii lui Luca Arbure, lui Toaderi Hrib, ctitorul muzeului arborean și un deosebit om de cultură, familiei sale, anilor săi de tinerețe, dar și frumoaselor și prețioaselor tradiții și obiceiuri arborene. Nu i-au fost străine nici iubirea, visele și speranțele generației sale. Am constatat că, asemenea unui filon, cărțile sale sunt străbătute de figurile elevilor și ale dascălilor, prezentați elogios, cu adâncă admirație pentru toți cei care în viață au depășit chiar și speranțele celor care le-au fost mentori. Spectatorii au admirat și modul în care autorul și-a exemplificat cele arătate cu versuri, oprindu-se, adesea, la foștii elevi: „Sunt mândru azi de toți acei/ Care au fost elevii mei./ V-am învățat tot ce-am știut, / Dar voi mereu m-ați întrecut”. Ce crez poate fi mai înalt pentru orice dascăl decât acela ca ucenicii săi să-l întreacă ? Unele poezii le-a închinat celor trei copii ai săi care, prin educația primită, dar și prin modul strălucit în care și-au făcut studiile, au ajuns acum specialiști de nădejde ai societății. Cel mai mare este medic reumatolog, cel mijlociu este judecător, iar cel mic este jurist. Un poem întreg îi închină celui mijlociu: „Nu menaja cu-nscrisuri hoțul/ Lovind în cel care-a fost furat/ Cu noi trăiești tu și nepotul/ Când judeci, fii imaculat!” („Magistratul”). Vorbitorii au apreciat că acest poem este o lecție curajoasă despre ce este și ce trebuie să fie cei care ajung magistrați. O altă încercare curajoasă și apreciată de vorbitori a fost poemul „Iovan, zeul văzduhului”, închinat faptelor de eroism și jertfelor oamenilor din medicină. Având lacrimi în ochi, autorul a prezentat esența acestui poem, insistând pe faptele moților care i-au salvat: „A spus plângând un mucalit/ Doamne, prea tineri au murit/ Suntem ursuzi și nu vedem/ Ce doctori minunați avem!”. Sentimente de iubire specifice generației lui sunt redate în mai multe poezii, mai ales în „Pernița”, ca și frumusețea viselor vremurilor trecute. S-a constatat că participanții la manifestare citiseră cărțile puse în discuție. Ei l-au întâmpinat cu elogii pe autor și cu îndemnuri de-a mai scrie. Așa au procedat profesorii Nicolae Maidaniuc, Ioan Chideșa, Florin Crețu, Eusebie Fediuc, Silvestru Pânzariu, Petru Fasolă și alții, care i-au fost elevi. Reprezentatul primarului a exprimat regretul acestuia că n-a putut participa din cauza unor probleme urgente de rezolvat. L-a asigurat că va fi convocată o ședință extraordinară a Consiliului Local Siret, care va fi dedicată special întâlnirii cu profesorul Octavian Ciobîcă. Apariția acestor cărți semnate de prof. Ciobîcă a fost posibilă datorită lui Mircea Popescu, fostul elev al acestuia, care le-a sponsorizat. Mai rar se întâlnesc asemenea gesturi în zilele noastre!