Flash…

A trecut și 15 septembrie, ziua când copiii și adolescenții s-au întors sau au intrat prima oară în preaiubitele școli. Cei de la clasele primare cu manualele în gând, că fizic n-au avut parte de ele, iar cei mai mari cu gândul… cine știe unde.

 

Unii, puțintei, au pășit pragul unor școli proaspăt renovate. Alții, mai mulți decât prevede legea bunului-simț, și nu doar aia, au intrat în aceleași încăperi insalubre sau în aceleași șantiere ca și anul trecut. Oricum, a fost frumos. Afară. Peste tot au fost deschideri festive, iar la multe instituții de învățământ au fost prezenți primarii, că-i obligația lor, dar, la și mai multe, politicienii. Că anul școlar ca anul școlar, dar mai important e că-i și electoral. Apropo de acest aspect, prim-ministrul candidat s-a ținut de cuvânt și a participat la inaugurarea noii grădinițe din Dumbrăveni, unde s-a dus și cu un nou cadou electoral, un microbuz școlar. Ce nu s-a prea înțeles e de ce s-a dat în stambă, pe față, cu popii ortodocși și s-a sfătuit pe la spate cu neo-protestanții. Deși ar exista și-aici o explicație. Ortodocșii cer bani, neoprotestanții dau, când e vorba de interese. Și nu-i normal ca atunci când mulgi tu bani de la bugetul de stat și faci cadouri sau danii să o faci public, iar când ți se oferă, contra a cine știe ce servicii, să faci tranzacția pe la dos? Dar ca nu doar faptele politicienilor să frizeze penibilul, e musai ca și declarațiile să fie pe măsură. Așa că Victoraș a comis-o o zi mai târziu, când declara cu nedismulată convingere (când debitezi o tâmpenie trebuie s-o crezi tu mai întâi) că în România secolului XXI nu există vreun copil de clasa I care să nu aibă telefon mobil cu internet. Și că reformele lui din învățământ sunt blocate de niște oameni cu bani care și-au plătit susținători pentru a face în așa fel ca elevii să învețe Abecedarul tot din cărți și nu în sistem digital. Fi-le-ar digitalizarea să le fie, că străbunii noștri de-abia s-au chinuit să-i învețe pe urmași să știe să scrie cu tocul, ca să nu se mai semneze punând degetul pe hârtie, că ăștia ne-ntorc înapoi. Dar nu își pun ăștia întrebarea dacă se lasă cu o pană de curent, d-aia la nivel mondial, cum naiba mai comunică dacă nimeni nu știe să aștearnă o literă pe o bucată de hârtie? Probabil, ca și cu întoarcerea la semnatul cu degetul, se va reveni la transmiterea de mesaje prin fum, de pe înălțimi. Dacă or mai fi și copaci la vremea aceea. (COSMIN LEAHU)