De la (un) avertisment, spre (o) ureche

 

> Avertisment. „Pe românii de azi nu-i mai interesează trecutul, obârșia, devenirea, legitimitatea lor umană. Iar o lume fără rădăcini este, devine o lume moartă, una fără morală. Oamenii au început să uite să se întâlnească, să își vorbească unul altuia… Poate pentru că nimeni nu mai citește cărți…?” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga/Maica Benedicta) > Cadouri. Sunt precum sfaturile: fac mai multă plăcere celor care le oferă decât celor care le primesc. > Cărări. „Nu urma niciodată, oricât de comod ți-ar fi, cărările bătătorite. Ele te vor duce, comod, acolo unde mulți alții ajunseseră înaintea ta”. (Graham Bell) > Compromitere. O posibilă definiție a politicii: un compromis perpetuu, mersul pe sârmă între compromis și… compromitere. > Consolare. Zgomotul, scandalul induse de insucces sunt o bună premisă a succesului. > Cromwell (Oliver). Dincolo de alte isprăvi și fapte care îi asigură locul în cărțile de istorie, rețin replica dată de acest personaj unui lingușitor care îl flata atrăgându-i atenția asupra mulțimii care îl aclama la intrarea sa, victorioasă, în Londra: Dacă aș fi fost dus la eșafod, cam tot atât de mulți gură-cască ar fi fost prezenți… Cred că orice vremelnic politician român „de succes” ar trebui să țină seamă de aceste vorbe. > Detașare. Ori o posibilă definiție a fericirii…, doar că nu îndrăznesc să propun definiții ale fericirii, o noțiune prea gravă, grea, prea personală, individuală, pentru a fi definită în cuvinte… Să rămânem, deci, la ideea de „detașare”… A te detașa înseamnă a nu mai avea nici regrete legate de trecut, dar nici temeri, nici nădejdi legate de viitor… „Detașarea (fericirea? – n.n.) implică a-ți lăsa viața să-și urmeze cursul ei normal, fără a încerca să prelungești momentele ei plăcute, fără a grăbi trecerea celor neplăcute. Asta înseamnă să te pui în deplin acord cu propria-ți viață, cu schimbările și surprizele ei… Pe care, oricum, nu le poți nici prevesti, nici controla… Pe scurt, Iluminarea înseamnă a te debarasa atât de trecut, cât și de viitor… și a trăi în eternul Acum.” (Alan Watts) > Dominare. Darurile sunt o modalitate subtilă dar sigură de a-i domina pe ceilalți. > Lene. „Obiceiul de a te odihni, preventiv, înainte de a obosi.” (Jules Renard) > Mate. Unele neveste sunt ca matematica: nu pot fi contrazise… Oricum, e contraproductiv să încerci. Mă rog, dacă chiar te crezi Leibnitz, e treaba ta… > Mândrie. „Mândria își aproprie prea rar o măsură corectă. Ea este fie excesivă, fie prea mică, adesea inexistentă.” (Contesa de Blessington) > Moartea. Citit undeva, cândva: moartea este atât de sigură de victoria ei finală încât ne dă, binevoitoare, un „avans” lung cât o viață de om pentru a o sfida. Din păcate, nu prea știm cum să ne folosim șansa. Viața, vreau să zic, nu ar trebui „economisită”, ci trăită… Oricum, doamna cu coasa nu ne uită, ne așteaptă, răbdătoare… > Nădejde. Dacă viața te trântește la pământ, ridică-ți privirea: sunt atâtea stele pe firmament! > Nebunie. „Există mereu, în dragoste, puțină nebunie, după cum există un dram de rațiune în nebunie.” ( Fr. Nietzche) > Nonsens. „Expresia «virtute politică» este un nonsens.” (Napoleon) > Oportunism. „De ce te lași umilit, călcat în picioare de șef?” „Pentru că, dacă vrei să mulgi o vacă lăptoasă, e musai să te apleci.” Mă rog… > Promisiune. Guvernul a promis că până în toamnă va oferi fiecărui român o slujbă. Conform Constituției, fiecare cetățean are dreptul să-l aleagă, după confesiunea sa, pe cel care îi va oficia slujba. > Psi. Aflat la psihiatru pentru un control de rutină, necesar obținerii unui permis, bărbatul spune că are o soție frumoasă, fierbinte și fidelă, o slujbă sigură și plăcută, mulți prieteni și niciun dușman. „Hm, spuse medicul, brusc îngrijorat, luându-și carnetul de notițe… Și de când ai senzația asta!?” > Public. Opinia publică este ca o regină: ea vorbește, dar nu guvernează niciodată. > Rețetă. Rețeta căsniciei fericite, după un bărbat (foarte) însurat: „Când nevasta mea e nervoasă, eu tac. Și invers: eu tac atunci când ea este nervoasă…”. De reținut. > Surâs. Ca să-ți trăiești deplin viața, e suficient să încerci să aduci zilnic un zâmbet pe chipul celor dragi ție. > Treizeci. În ultimii 30 de ani, omenirea a consumat 30% dintre resursele naturale neregenerabile ale Planetei. Iată o simetrie – strict matematică, aici – de-a dreptul sinistră. Pe cale de consecință logică, în următorii 20 de ani – dacă Omul nu-și va cenzura esențialmente gena de „prădător” discreționar al Mamei Natura – vor fi epuizate toate resursele. > Ureche. Poarta sigură către inimă (dacă, desigur, știi ce, cum și când să-i șoptești…). > Ursitoare. „Darul cel mai important pe care orice mamă ar trebui să îl ceară sorții pentru copilul ei este curiozitatea.” (Eleanor Roosevelt)