Era Real Madrid !

Începând de azi vom încerca să pornim o nouă serie de articole, care se vor referi la Istoria competițiilor fotbalistice intercluburi. Ideea organizării unor competiții internaționale intercluburi este foarte veche, existând astfel de întreceri de la începutul secolului trecut.

 

Prima competiție serioasă a fost Cupa Europei Centrale care a debutat în 1927 (Mitropa Cup). După al Doilea Război Mondial s-a organizat Cupa Latină, prima ediție fiind în 1949. Abia în 1956 a luat ființă o competiție cu adevărat europeană, destinată echipelor campioane de pe Bătrânul Continent. Prima ediție a revenit marii formații Real Madrid, încă de pe atunci o veritabilă selecționată mondială. Gruparea din capitala Spaniei a eliminat în semifinale AC Milan cu 4-2 și 1-2, pentru ca în cealaltă semifinală Stade Reims să depășească Hibernian Edinburg cu 2-0 și 0-1. Prima finală s-a disputat la Paris, francezii conducând la un moment dat cu 2-0, pentru ca până la pauză scorul să redevină egal, 2-2. În final Real Madrid s-a impus în fața grupării Stade Reims cu 4-3. Acesta a fost ultimul meci al celebrului Raymond Kopa, pe numele său polonez Kopaszewski, jucător care apoi a trecut la cine credeți… Real Madrid. Madrilenii au câștigat și următoarele patru ediții învingând, pe rând, în finală, Fiorentina cu 2-0, Stade Reims cu 2-0, Eintracht Frankfurt cu 7-3, patru goluri fiind marcate de Ferenc Puskas și trei de argentinianul Alfredo din Stefano pentru ca apoi să treacă de AC Milan cu 3-2. Echipa Realului Madrid din final cu Eintracht Frankfurt merită de ținut minte (Glasgow 1959): Domingos – Marquitos, Santamaria, Pachin, Vidal, Zarraga, Canaria, Del Sol, Di Stefano, Puskas, Gento. În 1961, „ștafeta” victoriilor a fost preluată de Benfica Lisabona care a depășit în două finale consecutive „monștrii spanioli” FC Barcelona cu 3-2 și Real Madrid cu 5-3. În același an, Benfica a pierdut titlul în Portugalia și l-a demis pe antrenorul Otto Gloria. Se spune despre el că a blestemat gruparea lusitană! „Calvarul” portughezilor a început în 1963 pe Wembley când Eusebio, Simoes, Graca, Coluna, Torres au cedat în fața lui AC Milan cu 1-2, la italieni evoluând pe atunci Giani Rivera, Sormani, Prati și Schnellinger. După „episodul” portughez au urmat triumfurile marelui Internazionale Milano, formație unde celebrul Helenio Herrera a introdus nu mai puțin celebrul „cattenaccio”, adică apărarea „beton”! Inter a învins în două finale marile campioane iberice, Real Madrid cu 3-1 și Benfica Lisabona cu 1-0. Iată și o formulă de echipă a legendarei Internazionale Milano, un 11 de pus în ramă: Sarti – Burgnich, Guarnieri, Facchetti, Bedin, Picchi, Jair, Mazzola, Peiro, Suarez, Corso. În 1966, Real Madrid și-a adus aminte cum este să câștigi o finală, 2-1 cu Partizan Belgrad. Vedetele madrilenilor erau atunci Amancio, Pirri și Zocco. În 1967 și 1968, britanicii au întrerupt seria succeselor latine. Celtic Glasgow a învins Inter Milano cu 2-1 „cimpoierii” punctând prin Lennox și Gemmill. Apoi Manchester United a trecut cu 4-1 de o echipă „necunoscută”, Benfica Lisabona! „Rebelul” George Best a înscris de trei ori pe Wembley el fiind secondat de Sir Bobby Charlton și scoțianul Dennis Law. În 1969 AC Milan a obținut prima victorie, 4-1 cu Ajax Amsterdam cu un hatrick a lui Perino Prati. (PETRU TOMUȚĂ, VIOREL BÎGU și DAN GH. DOROFTEI)