Plecăciune din lut ars

Iată, la sfârșitul verii, Rădăuțiul găzduiește cea de-a XXXII-a ediție a Târgului Olarilor „Ochiul de Păun”. Sâmbătă și duminică vom avea ca oaspeți olari din toate centrele importante ale țării.

 

Va fi așadar prima ediție la care inițiatorul, muzeograful Dragoș Cusiac, nu va participa nici măcar mental, cum s-ar spune, prin răsfoirea ziarelor. Nu demult, a murit la vârsta de 77 de ani. „În hotarnicele Rădăuțiului de la 1768 și 1792 sunt menționate mai multe movile însemnate cu «hârburi de oale». În total sunt enumerate 31 de asemenea movile care împrejmuiau localitatea. Cercetarea acestor movile ar scoate la iveală urme prețioase pentru cunoașterea fragmentelor de vase pe care le adăpostesc. Această cercetare ar fi cu atât mai interesantă, cu cât ceramica secolului al XVIII-lea cunoaște la Rădăuți, ca și în alte centre de ceramică românească, o adevărată renaștere a ceramicii populare, care culminează în secolul al XIX-lea” scria Dragoș Cusiac în lucrarea „Centre de olărie din Bucovina”. În fiecare an, unii dintre rădăuțeni își înnoiesc colecția de ulcele, meșteșugite cu rafinament dar și cu multă căldură izvorâtă din inimă. Într-un fel aceasta este particularitatea așezării, modul prin care a devenit de notorietate în întreaga țară. „Meseria de olar se transmite, de obicei, din tată în fiu. Au existat astfel familii întregi în care lucrau părinții, copiii și alte rude, mai apropiate sau mai îndepărtate. Dacă cineva din afara unei astfel de familii dorea să învețe olărie, se angaja la un meșter priceput. Și membrii familiilor lucrau la început ca ucenici. Un meșter lua, de obicei, 1-3 ucenici la învățătură pe timp de trei ani” sublinia Dragoș Cusiac. Să sperăm că vremea va fi îngăduitoare, iar doritorii vor avea prilejul măcar să-și clătească ochii privind frumusețile expuse. Ca un omagiu adus și inițiatorului târgului, dar și tradiției mereu surprinzătoare.