File din viață

Sub egida Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, profesorul Traian Rei, creatorul de literatură bună, a elaborat și publicat, în iulie 2014, a treia carte cu titlul „File din viață”. La început, sub titlul „Argument”, autorul ne spune de ce s-a decis să scrie această carte: necazurile, teroarea și înjosirea ființei umane este de neacceptat și trebuie evocate de cei care le-au cunoscut. …„Dar cei care uită, și cei crescuți în lumea virtuală a internetului, crezând că totul li se cuvine, fără vreun efort personal, trebuie să fie atenți. Răul în lume este departe de a fi eradicat”.

 

Cartea este structurată în nouă capitole: I. „Nu pot zice Militon”, II. „Legat cu lanțul, în locul câinelui”, III. „Ai scăpat de la școală, Trainel?”, IV. „Am cravata mea, sunt pionier!”, V. „Dacă mă ascultai, acum erai ministru!”, VI. „Dascăl în locul lui Mihai a Guzanului”, VII. „Ani de vis și de lumină”, VIII. „În câmpul muncii” și IX. „Profesorii și doctorii mâncau numai la restaurante”. În partea a doua sunt cuprinse mai multe poezii sub titlul „Seamănă, truditorule!”. În primul capitol sunt evocate momente de mare sensibilitate din copilărie și adolescență, în relație cu mama și unchiul său Militon. Plecat la scăldat cu alți copii din Hurjuieni, bunăoară, și întârziind pe malul apei, a venit mama Călina, precum mama lui Ion Creangă, cu intenția ca întorși acasă să-l lege cu lanțul în locul câinelui, așa cum îi promisese, dacă nu-i ascultător. L-a salvat bunica. În mai 1944, din cauza războiului, a urmat refugierea satului Hurjuieni la Zamostea, iar după întoarcere acasă au venit foametea și tifosul exantematic. Între anii 1945- 1949 a urmat clasele I-IV la Școala Hurjuieni, cu alte greutăți și alte întâmplări. La Școala Gălănești a urmat clasele V-VII, unde la o inspecție școlară a venit doamna Wanda Mincu și l-a cunoscut și lăudat pe acest elev care, ajuns profesor și apoi transferat la Liceul Nr. 2 Rădăuți, a avut ca director pe fosta inspectoare. Își amintește cum, împotriva voinței sale și a părinților, a fost făcut pionier și apoi comandant de unitate de pionieri, iar mai târziu secretar UTM la liceu și secretar UTC la Sfatul Popular Raional Rădăuți, când era inspector școlar, iar apoi tot secretar UTC la Liceul Nr. 2 Rădăuți, ca profesor. Sunt evocați anii de la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi”, cu profesori precum Vasile Țigănescu, Vasile Precop, Aurel Prelipcean, Pantelimon Socaciu, Amului Bordeianu și, cu ușoară extindere, profesorul de matematică Vasile Bujdei. Prezentarea etapei de studenție, la Facultatea de Filologie de la Universitatea „Al.I. Cuza” Iași, înseamnă și evocarea unor colegi: Marin Sorescu, Mihai Drăgan, Dan Mănucă, Ioan Apetroaie și consătenii de la alte facultăți, Gheorghe Rusu și Ilarion Hurjui. M-a impresionat evocarea sub denumirea „Ani de vis și de lumină”, capitol în care se vorbește cu admirație și gratitudine despre mari profesori universitari cum au fost Theofil Simenschy, I.D. Lăudat, Alexandru Dima, Constantin Ciopraga, Ștefan Cuciureanu (din Hurjuieni), D. Gafițeanu ș.a. În anii de studenție a participat împreună cu colegii la excursii și vizite, între care și excursia de la Putna, unde la muzeu l-au ascultat pe ghid „care ne vorbea despre lucruri tabu pe-atunci: despre Bucovina cea întreagă, despre Basarabia, despre cetățile de apărare de pe vremea lui Ștefan, pe care ni le arăta pe harta de pe perete cu Moldova întreagă, inclusiv Cernăuțiul, Hotinul, Soroca ș.a., despre bătăliile purtate de marele voievod. Nu știu cât a mai fost lăsat acel ghid să rostească acele adevăruri deranjante pentru autoritățile vremii, dar mângâietoare pentru sufletul românilor”. În urma participării la sărbătorirea lui Ștefan cel Mare la Putna a început un val de persecuții, inclusiv asupra studenților, și ca urmare revista manuscris și-a încetat aparițiile, spre supărarea unor colaboratori care în timp au devenit universitari, cercetători, scriitori, în frunte cu „unul dintre cei mai de seamă poeți și dramaturgi români din a doua jumătate a secolului XX: Marin Sorescu”. Am aflat din această carte și prigoana pornită asupra studentului de nota zece Traian Rei, începând cu cererea Sfatului Popular Gălănești pentru exmatricularea acestui student ai cărui părinți nu vroiau să se înscrie în CAP. Un alt capitol interesant și încărcat de date și fapte cu semnificație începe cu participarea la București a absolventului Traian Rei, printre primii absolvenți din țară, la repartizarea în învățământ, fiind șef de promoție la Facultatea de Filologie. La solicitare a fost repartizat la Școala Generală de la Frătăuții Noi, județul Suceava. S-au mirat și ziariștii, și colegii, dar și profesorii, însă cauza era una singură: dorința de a-și ajuta părinții din Hurjuieni. Și-a început cariera didactică la Școala Generală Sasca, cu multe greutăți, mai cu seamă în activitățile culturale și politice aflate în coordonarea activistului de partid (Ivănuță și apoi Hurjui). Cea mai importantă sarcină era înscrierea țăranilor în CAP, iar în cazul profesorului Traian Rei nu erau înscriși părinții; domnia sa își amintește și etapele, și greutățile, dar și de amenințarea cu scoaterea din învățământ. Însă colectivizarea s-a încheiat. „Unde până atunci îl prindea răsăritul soarelui pe ogorul lui, la cosit, la prășit, mângâind cu ochii fiecare fir de grâu sau de porumb răsărit, acum așteaptă să-l cheme brigadierul ori șeful de echipă și să-i spună unde să meargă la lucru în ziua începută de mult” descrie autorul o realitate a vremii de după colectivizare într-un sat din Bucovina. Profesorul Traian Rei este numit director cu noi și multe obligații administrative, funcție pe care a îndeplinit-o timp de aproape cinci ani. Multe evocări privesc activitatea complexă de inspector metodist la Secția de învățământ al raionului Rădăuți: inspecții școlare individuale și în brigadă, inspecții speciale, activități metodice și de perfecționare, rezolvarea unor sesizări și reclamații (Arbore, Grămești, Vicovu de Sus, Dornești, Laura-Straja ș.a.). Chemat la Suceava, prin februarie 1968, un inspector din Ministerul Învățământului și vicepreședintele Sfatului Popular Regional, Constantin Rățoi, i-au propus să lucreze ca inspector metodist la Inspectoratul Școlar al Județului Suceava, dar din motive până la urmă înțelese, nu a putut accepta această nouă funcție. Odată cu desființarea raioanelor, a devenit profesor la Liceul Nr. 2 Rădăuți, unde a lucrat până la pensionare. Își amintește cu mândrie de elevi precum Matei Vișniec, Lucia Nenati, Valeriu Drăgușanu, Didina Hrenciuc, Lucian Ursescu, Codruța Ciubotariu ș.a., dar și de mulțimea activităților metodice și de perfecționare în cercurile pedagogice, comisiile metodice, inspecțiile pentru obținerea gradelor didactice, diverse consfătuiri etc. În partea a doua, cartea cuprinde 45 de poezii cu teme de istorie („Glasul martirilor de la Fântâna Albă”, „Unde te duci, Ioane?”), dragoste („Semințele, părinții grijulii”, „Visează teii-n floare”), filozofie („Ne despărțim”, „Dacă ucizi…”), natură și trecerea timpului ș.a.m.d. În poezia „Când voi pleca”, Traian Rei notează: „Când voi pleca/ și te va durea pustiul/ din jurul tău/ și vei vedea/ că trec zilele,/ lunile, anii/ și uit să mai vin,/ să mă cauți /undeva într-o carte”. Acest volum, „File din viață”, are drept scop evocarea unui „anumit mod de viață și anumite relații interumane dintr-o perioadă în care societatea românească a trecut prin transformări fundamentale, cu niște consecințe care se răsfrâng puternic asupra viitorului său”. Caracterul memorialistic al cărții îi conferă cursivitate, firească succesiune și armonie, toate guvernate de frumusețea scrisului cu verb, metaforă și ironie, când a fost necesar. Cuprinde multe persoane și personalități: părinți, colegi de liceu și universitate, elevi, profesori, colegi învățători și profesori, directori și inspectori școlari; multe momente și evenimente de nivel național și local, cu semnificație. Parcurgând paginile cărții, ne facem o deplină părere despre profunzimea prezentării acestor realități trăite, dar mai important deducem învățăminte, sfaturi și valori morale autentice. Socotesc oportun ca la o eventuală revizuire și adăugire să fie aduse date mai dezvoltate despre familia de țărani din Hurjuieni în care s-a născut și a crescut viitorul om al școlii de-o viață, să portretizeze universitari din domeniul filologiei și foști elevi deveniți scriitori, oameni de știință și cultură, artiști, să îmbogățească iconografia cărții, începând cu casa părintească. Această apariție editorială, cartea „File din viață”, fără lansări sau prezentări, fără alte vestiri publice, rămâne un document încărcat de obiectivitate, de date, fapte și oameni cu valoare în comunitățile locale bucovinene și mai ales cu autenticitatea vieții și activității oamenilor școlii în perioada regimului comunist. S-ar cuveni ca această carte să fie citită și înțeleasă bine de generațiile tinere – elevi din gimnazii, elevi din licee și studenți.